Un regim corupt își ascunde corupția prin minciună și prin identificarea unor țapi ispășitori. Pe măsură ce corupția devine tot mai evidentă, minciuna și deturnarea atenției sunt înlocuite prin măsuri discriminatorii sau nejustificate în scopul divizării societății. Atunci cînd și aceste măsuri devin ineficiente, regimul corupt este constrîns să se transforme într-unul totalitar, iar guvernarea se reduce la identificarea potențialilor disidenți prin înăsprirea măsurilor de control a populației. Acest proces se regăsește de altfel și în transformarea segmentului liberal al societății, care devine treptat aliatul principal al autoritarismului, ajungînd să justifice suspendarea libertății în favoarea siguranței doar pentru a neutraliza segmentul conservator al societății, adevăratul adversar al liberalismului și autoritarismului deopotrivă, întrucît nu este produs de un sistem politic, ci de un stil de viață întemeiat în lucrurile care durează și pentru că nu vede salvarea în politic.
