Progresismul ortodox practicat de elita ortodoxă și liderii din BOR din ultimii treizeci de ani este de notorietate, însă nu am făcut legătura între acest progresism și „saltul strălucit și înnoitor” mai vechi din ortodoxia românească (https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Trifa) pînă cînd nu am întîlnit o postare pe un cont de facebook în care un cunoscut menționa că vorbise cu Patapievici despre Iosif Trifa care „a adus peste 300.000 de români la Biblie și Teologia lui Ioan Gură de Aur.” Nu știu ce părere ar putea avea Iosif Trifa despre contribuția lui Patapievici la înstrăinarea românilor atît de Biblie, cît și de spiritualitatea ortodoxă. Nu știu nici ce părere are Patapievici despre Trifa, deși mă aștept să fie o părere pozitivă, avînd în vedere posibilitatea valorificării antimarxiste a mișcării, cît și caracterul progresist al Oastei Domnului („O mișcare puternic progresistă pentru emanciparea biblică a Bisericii și a neamului” https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Trifa). Știm însă ce părere are Patapievici despre Stăniloae („un preot erudit, capabil să repete bine predania, dar un teolog creator, după opinia mea, nu a fost” H.-R. Patapievici, „A fi ortodox” în Politice, Humanitas, 2002, p. 236 vezi un comentariu la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/05/ortodoxia-tatalui-si-ortodoxiile.html).
Stăniloae, concentrat pe înțelegerea ortodoxă a persoanei, este privit cu rezerve de Patapievici, în schimb este posibil ca un reformator ca Trifa să-i trezească admirația. În definitiv, Trifa reușise să realizeze „o viețuire creștinească autentică și organizată” prin care vocația persoanei fusese redusă la numitorul comun al abstinenței, iar ortodoxia la o Societate de Temperanță. Oastea Domnului ar putea fi integrată astfel într-o formă primitivă de societate deschisă, un început al eliberării românilor de „necredință, bigotism și formalismul înghețat și împilat în robia păcatului și păcătoșirii” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Trifa) care va fi desăvîrșit de-abia de apostolii societății deschise precum Patapievici după 1990.
Dincolo de eventualele corespondențe dintre reformarea ortodoxiei prin teetotalism și reformarea sorosistă a poporului român prin toleranță, ar fi util de văzut în plus în ce măsura cultul sobrietății și moderației din Oastea Domnului este înrudit cu preocuparea actuală a ierarhiei ortodoxe pentru mentalitatea deschisă, dezvoltare personală și stima de sine, avînd în vedere că atît programul reformator al lui Trifa, cît și susținerea acordată de liderii ortodocși de astăzi schimbării mentalității și dezvoltării personale (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/magia-isihasmului-si-ortodoxia-new-age.html) sunt inspirate mai puțin din Sf. Ioan Gură de Aur și mai degrabă din zone spirituale străine sau chiar opuse ortodoxiei.
