„Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 31-32)
Creștinii care au avut de suferit pentru credința în Adevărul Întrupat nu au devenit sfinți pentru că au fost prigoniți de păgîni, de eretici, de seculariști, de atei, de marxiști și de neo-marxiști, ci pentru că au rămas în Adevăr. Esența creștinismului nu este antimarxismul, anti-păgînismul, anti-ecumenismul, anti-semitismul, anti-materialismul, anti-ateismul sau anti-secularismul, ci viața în Hristos. Această viață în Hristos a creștinilor nu doar că le-a adus sfințirea vieții lor, ci i-a făcut în plus pe mulți evrei, păgîni, eretici sau atei să devină creștini, în timp ce antimarxismul, anti-păgînismul, anti-ecumenismul, anti-semitismul, anti-materialismul, anti-ateismul sau anti-secularismul creștinilor îi face pe mulți dintre ei să devină anticreștini, adîncind astfel nebunia lumii și justificînd preferința ei pentru întuneric. Iar întunericul nu se produce doar prin preferința noastră pentru minciună, ci mai ales prin opțiunea pentru un adevăr convenabil, pentru o reprezentare a realității care deși pare justă, nu este întemeiată în adevărul care hrănește și susține Biserica.
Recentul episod al scandalului provocat de observația prin care părintele Nicolae Tănase cerea recunoașterea vinovăției victimei într-un caz de viol a revelat astfel conflictul dintre cele două lumi întemeiate pe un adevăr subiectiv diferit, pe partea care ne convine din adevărul absolut. Intensitatea cu care societatea a reacționat la propunerea pr. Tănase de culpabilizare a victimei unui viol nu este determinată doar de manifestarea unei lipse totale de empatie într-o situație de traumă sufletească și mintală extremă, ci și pentru că 1.) această lipsă de empatie vine din partea unui preot, 2.) pentru că această lipsă de empatie este manifestată în cadrul unei societăți empatice, dacă nu cumva în cadrul unui totalitarism moral empatic și 3.) pentru că, într-o societate empatică, în care societatea se identifică cu victima, pr. Tănase face responsabilă întreaga societate pentru fiecare act de viol și, prin extensie, pentru fiecare agresiune. Din perspectivă creștină însă, este regretabil că pr. Tănase refuză să sublinieze responsabilitatea Bisericii pentru starea de decădere morală și viață păgînă în care a ajuns o populație care se declară creștină în proporție de peste 90%, sfinția sa preferînd adevărul convenabil al responsabilității exclusiv individuale pentru alegerea întunericului în condițiile în care lumina supranaturală a ortodoxiei este stinsă de peste un deceniu, în locul ei fiind aprinse becurile egologice (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/04/ortodoxia-egologica-si-ortodoxia.html).
Îngrijorător mi se pare mai ales modul iresponsabil în care pr. Tănase înțelege să-și justifice afirmațiile: „Scoaterea din context a răspunsului meu poate lăsa loc la orice fel de interpretare. Și în acest caz … e de folos.” (https://www.ziarulprofit.ro/preotul-nicolae-tanase-revine-cu-explicatii-controversate-care-incrimineaza-victimele-violurilor-imi-pare-rau-ca-se-crede-ca-apar-violatorii-dimpotriva/). În primul rînd, primul care a scos lucrurile din context este chiar pr. Tănase. Mai precis, felul în care pr. Tănase aplică viața de depravare a Sf. Maria Egipteanca la cazurile de viol actuale nu este doar o scoatere din context, ci o deformare totală a episodului: în partea întunecată a vieții ei, Sf. Maria Egipteanca era de fapt o prostituată, nu o victimă a violurilor. Ea nu întreținea relații sexuale împotriva voinței ei, nu era o victimă a propriei ei frumuseți, ci inițiatorul unei relații sexuale. Era ceea ce se numește astăzi o apreciată lucrătoare sexuală. Prin urmare, oricum am interpreta observația pr. Tănase, ea este greșită în primul rînd pentru că între victimele abuzurilor sexuale și Maria Egipteanca nu este nici o asemănare, deși pr. Tănase identifică în mod arbitrar și imoral cele două situații (vezi de la min. 35 la https://www.facebook.com/ascor.filiala.constanta/videos/7062403190531146/?ref=embed_video&t=2154 sau la https://www.activenews.ro/cultura-biserica-ortodoxa/ASCOR-Constanta-despre-afirmatiile-scandaloase-ale-Pr.-Nicolae-Tanase-Discursul-trebuie-analizat-in-complexitatea-conferintei-pe-care-a-sustinut-o-si-nu-intr-o-forma-trunchiata-.-Progresistul-Vasile-Banescu-a-pierdut-cea-mai-buna-ocazie-sa-taca-188843).
Este posibil ca misoginismul latent din zona fundamentalistă ortodoxă să explice nu doar modul în care ÎPS Teodosie contestă hirotonirea femeilor (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/05/taina-aceasta-mare-este-sau-de-ce-nu.html), ci și incriminarea femeii în cazurile de viol: pentru că este inferioară intelectual, slabă fizic, carnală și ispititoare sexual, femeia rămîne principala vinovată pentru coruperea bărbatului ortodox, superior în mod natural femeii prin putere, inteligență și sfințenie. Faptul că pr. Tănase insistă asupra contextului în care a făcut afirmația sugerează că este posibil ca el să fie la rîndul lui victima acestui tip de misoginism religios, care-l împiedică să înțeleagă unde a greșit, în timp ce eroarea sa este împărtășită de apărătorii părintelui, care insistă la rîndul lor nu doar asupra contextului relatării pr. Tănase, ci și asupra contextului vieții sale plină de iubire jertfitoare, care anulează prin depășire orice afirmație discutabilă sau greșită pe care a făcut-o sau ar putea să o facă (vezi comunicatul ASCOR Constanța la https://www.activenews.ro/cultura-biserica-ortodoxa/ASCOR-Constanta-despre-afirmatiile-scandaloase-ale-Pr.-Nicolae-Tanase-Discursul-trebuie-analizat-in-complexitatea-conferintei-pe-care-a-sustinut-o-si-nu-intr-o-forma-trunchiata-.-Progresistul-Vasile-Banescu-a-pierdut-cea-mai-buna-ocazie-sa-taca-188843). Satisfăcuți de atacul marxisto-secularo-globalist asupra unui stîlp al ortodoxiei românești, pentru că acest atac le confirmă validitatea adevărului anti-marxist/anti-secularist/anti-globalist (în timp ce-i împiedică să vadă ipocrizia apărătorilor victimelor violurilor care, în numele demnității femeii, apără dreptul ei la avort și cer condiții decente de muncă pentru femeile din industria porno), apărătorii iresponsabili ai părintelui Tănase nu fac decît să justifice noua ortodoxie asociată noii normalități DEI (Diversitate-Echitate-Incluziune) și să ofere premisele necesare unei dezbateri „critice” asupra posibilității hirotonirii femeilor în BOR.
Între timp, alunecînd cu tot mai multă ușurință pe valul noii conștiințe sociale, Vasile Bănescu reușește cu o abilitate ajutată de neputința infantilă a catacombei fundamentaliste să asocieze, pe de o parte, noul creștinism cu noua conștiință morală întemeiată pe polaritatea diferență-incluziune și, pe de alta, vechiul creștinism tradițional și dogmatic cu barbaria, iraționalismul și desprinderea inevitabilă de realitate:
„O asemenea declarație include, din păcate, o viziune rudimentară, inclusiv în exprimare, asupra relațiilor dintre bărbat și femeie. Una profund nedreaptă și îngrijorătoare. Ceea ce umbrește bunul renume al părintelui Tănase, cunoscut tocmai pentru activitatea sa filantropică dedicată femeilor afectate de drame sociale”.
Semnalele pozitive transmise prompt de societatea empatică l-au încurajat pe purtătorul de cuvînt al Patriarhiei să revină, insistînd asupra incompatibilității reducționismului barbar al fundamentaliștilor cu normalitatea și cu adevăratul creștinism:
„Iată o mostră de «gândire» barbar clericalizată, până în dinți înarmată împotriva rațiunii, gingășiei și teologiei, reducționistă până la anularea de sine, inspirată de cea mai proastă cu putință raportare la realitate și la revelația biblică.” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/vasile-banescu-o-noua-reactie-fata-de-preotul-ce-a-blamat-victimele-agresiunilor-sexuale-o-mostra-de-gandire-barbar-clericalizata-pana-in-dinti-inarmata-impotriva-ratiunii--1625829.html)
În ordinea adevărului-care-ne-convine este posibil fie ca toată lumea să aibă dreptate (creștinismul all-inclusive), fie ca doar eu și clanul meu să avem dreptate („mărturisitorii” ortodoxiei și toți ceilalți sectanți), fie ca nimeni să nu aibă dreptate (relativiștii, seculariștii, ateii; după cum se poate vedea din solidaritatea spontană a societății civile cu Bănescu & Co., această categorie tinde să devină un fel de aliat aparent neașteptat al creștinilor din prima categorie). În ordinea adevărului-care-ne-convine un singur lucru nu este însă niciodată posibil: ca doar Adevărul să aibă dreptate.
