Mi se pare că termenul „egologic” descrie destul de limpede noua ortodoxie românească despre care scriu de aproximativ cincisprezece ani: în cuvintele promotorilor conceptului, acesta
„este ambivalent și cuprinde aspecte din psihologia clinică a eu-lui, ego-ului dar și subtexte de ideologie socială a ecologiei. Între aceste dimensiuni (interior – exterior) se desfășoară și arta recentă a atmosferelor. […] Distrugerea naturii nu este doar o chestiune exterioară, de consecințe sociale sau economie dar mai ales un semnal de criză profundă a culturii raporturilor: cu sine, cu celălalt și mai apoi cu mediul. O bună ecologie începe cu o ecologie a ego-ului, unde raporturile sunt rearanjate într-o bună vecinătate. Natura nu poate lua locul naturii umane dar nici antropocentrismul pozitivist nu poate ignora natura și semnalele ei.” (https://romaniancreativeweek.ro/en/call-for-projects/egologia-open-call/)
Problema nu o constituie așadar antropocentrismul, ci antropocentrismul pozitivist, care trebuie corectat. Sugestia este că un antropocentrism salvator este unul care să rămînă deschis față de dimensiunea spirituală: „Mă bucur că am găsit și o formulă de a avea și BOR-ul alături de noi, pentru că am convingerea că tinerii sunt interesați de toate aceste aspecte care înseamnă creativitate, religie, spiritualitate.” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/romanian-creative-week-iasi-energie-iasul-e-un-oras-conservator-dar-cu-un-public-extrem-de-generos--374322.html)
Acest antropocentrism spiritual este soluția mai mult impusă decît propusă de ierarhia ortodoxă sub conducerea PF Daniel, după cum o demonstrează accentul pus în special în ultimii zece ani în BOR asupra principiilor mentalității deschise și dezvoltării personale. În ce măsură Patriarhia a acceptat să susțină un astfel de antropocentrism sau l-a propus chiar ea este secundar. Însă aceasta este ecuația care l-a cerut pe Vasile Bănescu pentru rolul de reprezentant al ortodoxiei egologice, după cum o demonstrează și prezența lui în cadrul Conferințelor Creativității susținute luna viitoare la Iași, la care vor participa Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/romanian-creative-week-iasi-energie-iasul-e-un-oras-conservator-dar-cu-un-public-extrem-de-generos--374322.html).
Tema dialogului dintre Bănescu și Pleșu este buna cuviință. Cei care o apreciază ca pe un apel la politețe și decență probabil că vor rata adevărata miză a discuției: este vorba despre ceea ce se cuvine și despre cel căruia i se cuvine: omul bun. Cel căruia i se cuvine este cel bun; cine este bun este cuviincios, iar cine este cuviincios este bun. Păstrarea și recuperarea acestei bunătăți interioare proprii antropocentrismului bun presupune așadar și o detoxifiere, o noxologie care să purifice „atmosferele”, bulele noii lumi minunate amenințată de noxele paralogismelor lumii para-egologice, lipsită de bună cuviință.
Faptul că, spre deosebire de ortodoxia egologică, care deformează în mod conștient creștinismul în vederea întemeierii lui pe antropocentrismul bun, ortodoxia paralogică înțelege greșit învățătura de credință fără să vrea, nu înseamnă că lasă creștinismul neafectat. Chiar dacă un astfel de creștinism paralogic nu ar compromite esența învățăturii creștine, el pune creștinismul în pericolul reformării esențiale prin chiar erorile secundare pe care le susține. Sublinierea și amplificarea gravității afirmațiilor ÎPS Teodosie sau, mai recent, ale părintelui Nicolae Tănase nu sunt astfel decît exerciții de egologizare a ortodoxiei (implicarea ministrului Justiției, Alina Gorghiu, sugerează o posibilă speculare electorală a cazului în sensul apărării dreptului omului la avort, avînd în vederea poziția pro-viață a părintelui Tănase, https://www.hotnews.ro/stiri-politic-27069012-invitatie-viol-reactia-ministrului-justitiei-alina-gorghiu-afirmatiile-preotului-nicolae-tanase.htm).
Fiecare eroare a ortodoxiei paralogice oferă pretextul unei intervenții corective prin care marcată superioritatea ortodoxiei egologice. Iar modul imatur în care tabăra fundamentalistă își apără reprezentanții, fără a recunoaște vreodată aspectele problematice reale din afirmațiile sau gesturile acestora și răspunzînd prin atacuri la persoană nu face decît să îi ofere o victorie ușoară taberei „purificatoare”. Fundamentaliștii ratează exact ce este mai grav în proiectul reformării BOR în direcția unei antropologii spirituale. În cuvintele lui Vasile Bănescu, „miezul creștinismului e doar libertate, dragoste, bucurie. Libertate responsabilă, dragoste agapică, bucurie a întâlnirii și învierii” (https://ziare.com/vasile-banescu/vasile-banescu-bor-critica-afirmatii-nicolae-tanase-1865115). Este un crez fundamental egologic, din care tocmai miezul creștinismului, Dumnezeul întreit în Persoane, lipsește.
Soluția la ortodoxia egologică nu este prin urmare o ortodoxie paralogică, confuză, imatură și speriată în primul rînd pentru că nu mai înțelege nimic, ci ortodoxia patristică care a înflorit ultima dată în BOR în scrierile părintelui Stăniloae și care ne învață buna cuviință prin cuviința dreaptă, arătîndu-ne ce se cuvine omului și ce se cuvine lui Dumnezeu.
