Este greu de spus în ce măsură ierarhia ortodoxă încurajează mindfulness și dezvoltarea personală ca o alternativă preferabilă la preoția universală exclusivă asumată de creștinismul neoprotestant sau pur și simplu vrea să-și demonstreze receptivitatea față de noile mișcări religioase, comportîndu-se precum „atenienii și străinii care … nu-și petreceau timpul decît spunînd sau auzind ceva nou” (Fapte 17, 21). Rezultatul interzicerii preoției universale în Biserică a avut însă ca rezultat transformarea lui Dumnezeu în zeul necunoscut pentru majoritatea credincioșilor, proces care i-a permis elitei intelectuale ortodoxe să-și folosească harisma confuziei spirituale pentru a-i atribui lui Dumnezeu trăsături care să-l facă din necunoscut, de nerecunoscut.
Deposedat de o ierarhie coruptă spiritual de darul preoției universale primit la botez, credinciosul ortodox a ajuns nu doar incapabil să-l cunoască – și cu atît mai puțin să-l recunoască – pe Dumnezeu, ci și să nu dorească să-l cunoască pe Dumnezeu. Mireanul s-a lăsat convins că a-l cunoaște pe Dumnezeu este lucrarea exclusivă a preotului, care trebuie să-l cunoască pe Dumnezeu pentru a-i putea aduce credinciosului ajutorul dumnezeiesc de care are el nevoie. Preotul este perceput astfel ca un furnizor de bunuri spirituale, ca un curier al unei companii private mai degrabă decît drept un trimis al lui Dumnezeu. Și așa cum conștiința mirenilor de a fi trimiși în lume ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu s-a stins odată cu anularea conștiinței lor preoțești, tot astfel preotul și-a pierdut conștiința misiunii sale de a a-i chema pe oameni la statutul de „seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfînt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9).
Prin urmare, chiar dacă mireanul ortodox ar avea posibilitatea de a-l întîlni și vedea pe Dumnezeu, el și-ar feri privirea. Nu neapărat pentru că s-ar simți nevrednic, ci pentru că a fost făcut să creadă că nu merită nu pentru că nu este sfînt, ci pentru că nu are acest drept. Mai precis, pentru că-i lipsește calificarea profesională a preoției sacramentale care i-ar oferi dreptul, privilegiul și autoritatea exclusive prin care cunoașterea și vederea lui Dumnezeu devin o activitate licită.
Am mai abordat această problemă în următoarele postări:
https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/03/spiritul-care-ucide.html
https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/05/educatia-publica-ca-instrument-al.html
https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/05/taina-aceasta-mare-este-sau-de-ce-nu.html
https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/lucrarea-omului-iii.html
https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/10/ghiseul-sacru.html
https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/10/ca-sa-nu-afle-dumnezeu-despre.html
