Acum, cele două obiective majore ale industrialismului – înlocuirea oamenilor cu tehnologia și concentrarea bogăției în mâinile unei mici plutocrații – par aproape de îndeplinire. În același timp, eșecurile industrialismului au devenit prea mari și prea periculoase pentru a le nega. Industrialismul corporat însuși a denunțat falsitatea ideii despre inevitabilitatea lui sau despre faptul că ar fi acordat vreodată prioritate binelui comun. Nu a reușit să susțină sănătatea și stabilitatea societății umane. Printre semnele lui caracteristice se numără comunități distruse, vecinătăți, familii, mici întreprinderi și mici ferme ruinate. A eșuat la fel de vizibil și într-un mod mai periculos în conservarea bogăției și sănătății naturii. Nici o încercare de a jongla cu capitalismul pentru a-l regla și umaniza, nici o retorică fără noimă despre virtuțile capitalismului sau socialismului, nici toate miliardele sau trilioanele cheltuite pentru „apărarea” „visului american” nu pot ascunde acest eșec pentru multă vreme. Dovezile eșecului sunt pretutindeni: în solurile erodate, deșertificate sau degradate; în ecosistemele rănite sau distruse; în dispariția speciilor; în peisaje întregi desfigurate, sfârtecate, inundate sau aruncate în aer; în poluarea întregii atmosfere și a ciclului apei; în „zonele moarte” din apele de coastă; în mistuirea necugetată a combustibililor fosili și a apelor fosile, a mineralelor și minereurilor de extracție; în înlocuirea sănătății și frumuseții naturale cu urâțenia nemiloasă și dezgustătoare. Poate că cel mai mare succes al industrialismului corporat stă în creșterea uimitoare a forței distructive a războiului și, astfel, a profitabilității lui.
[Wendell Berry, “It All Turns On Affection”. Eseul este tradus integral și postat la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2013/04/wendell-e-berry-totul-tine-de-atasament.html (G. F.)]
