Dacă nu avem nici o îndoială că majoritatea jurnaliștilor reprezintă sistemul, în schimb ne este cu atît mai dificil să ne îndoim de buna credință a reprezentanților Bisericii: pe de o parte pentru că facem cu toții parte din Biserică, mireni și clerici, iar, pe de alta, pentru că suntem încredințați că Biserica, spre deosebire de mass-media, este în afara sistemului. Uităm însă că în timp ce Biserica sobornicească nu poate cădea, bisericile particulare pot cădea oricînd din har și adevăr. Clerul pervertit și laicatul nepăsător ori laș pot permite ca o biserică ortodoxă să devină parte a sistemului.
Sistemul este o formă strict rațională, pragmatică, utilitaristă de organizare a vieții umane. Sistemul este un labirint. Contrar aparențelor, nu te rătăcești în labirint pentru că este încîlcit, ci tocmai pentru că este atît de ordonat. Sistemul este construit în așa fel încît pare lipsit de ieșire; scopul lui este să elimine imprevizibilul, adică viața naturală. Sistemul este realizarea utopiei, reglementînd și supraveghind fiecare gînd și gest, fiecare respirație, în schimbul cărora oferă siguranță.
Te pierzi în sistem doar atunci cînd încerci să ieși din el. Funcționarul se orientează cu ușurință în sistem, nu pentru că este familiarizat cu sistemul, ci pentru că-i aparține. În cadrul sistemului nici drumul, nici locul nu mai sunt cu putință. Sistemul este opus locului, este utopia locului aparent, a locului lipsit de loc.
Drumul este interior locului și de aceea creșterea omului este la rîndul ei lăuntrică. Sistemul înlocuiește creșterea cu funcționarea. BOR funcționează perfect, se extinde imobiliar și financiar pe măsură ce încetează să mai fie un loc al creșterii. Labirintul nu este un loc, ci un simulacru de loc și de drum.
Birocrația este una dintre manifestările vizibile ale sistemului. Birocrația nu urmărește să stoarcă bani de la individ, așa cum se crede în general (chiar dacă birocrația favorizează corupția funcționarilor, mi se pare greșit să vedem în fenomenul corupției culminarea birocrației, așa cum propune cineva: https://actadiurna2016.wordpress.com/2020/06/15/radiografia-birokraturii-bor-efectuata-de-un-preot-ortodox-satul-sa-tot-taca-cu-obsteasca-tacere-a-tradarii-si-vinzarii-de-la-corespondentii-actadiurna/). Scopul birocrației este să scoată nu banii, ci sufletul din om, să-l dezumanizeze în vederea transformării lui într-un funcționar, adică într-un individ care asigură funcționarea sistemului (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/functionalismul-implacabil-citeva.html).
O instituție birocratică este un labirint. Deși suntem înclinați să vedem sistemul birocratic ca unul absurd, de fapt regulile sistemului au sens, iar acesta este probabil lucrul cel mai înfricoșător din universul kafkian: departe de a distruge omul prin absurd, sistemul îl transformă pe om printr-un proces de depersonalizare nu doar prin exasperare, umilire și epuizare, ci mai ales prin suspendarea încrederii în realitate și prin suprimarea posibilității unei vieți personale, a unei vieți exterioară sistemului. Ștampila pătrată și cea rotundă, timbrul la timbru, programarea pentru a-ți putea face o programare nu sunt simple cazuri de distorsionări instituționale, ci veritabile experiențe educaționale, transformative prin care individul este încorporat de sistem și încorporează sistemul în același timp.
Încrederea în oameni, în sine și în Dumnezeu este zdruncinată pentru ca omul să devină total dependent de sistem. Scopul sistemului este acela de a prelua controlul total asupra individului și asta explică de ce orice încercare de contestare a sistemului este întîmpinată prin compromiterea și eliminarea individului, așa cum a fost tratată tînăra ucraineancă care l-a acuzat de agresiune sexuală pe starețul Mănăstirii Petrova (https://www.agerpres.ro/culte/2022/04/19/episcopia-maramuresului-reclamatia-facuta-de-femeia-din-ucraina-intentie-de-discreditare-a-manastirii-petrova--904903). Totuși, numeroși oameni „dezorientați și instabili emoționali” vin la biserică tocmai din acest motiv, fără ca nevoia lor de refugiu să-i discrediteze și fără ca Biserica să-i trateze cu suspiciune; recent o refugiată ucraineancă s-a convertit și s-a botezat într-o biserică ortodoxă din România (https://doxologia.ro/intre-lumina-intuneric-cronica-unui-botez-savarsit-refugiu-sambata-pastilor), dar nimeni nu i-a pus decizia sub semnul întrebării pentru că era afectată emoțional de situația de război și pace prin care trecea. Dezorientarea și instabilitatea sufletească sunt firești atunci cînd autorizează sistemul și nefirești atunci cînd îl reclamă.
Dar dacă omul poate fi transformat de sistem și integrat în sistem, totul poate fi transformat în sistem. Tindem să credem că doar organizațiile profesionale sau politice reprezintă sistemul – corporațiile, ONG-urile și instituțiile administrative ale statului. De teama de a nu ne pierde încrederea în Biserică, ne grăbim să presupunem că instituțiile vii, personale, precum școala sau Biserica se sustrag sistemului, refuzînd să admitem că nu doar sistemul de învățămînt, ci școli specifice și biserici locale pot fi integrate în sistem. Cultura poate fi transformată în instrument al sistemului. Valorile creștine, valorile europene au devenit deja labirinturi ale sistemului, parole de identificare și pîrghii de convertire la sistem.
Adversarii sistemului sunt lumea și Biserica, adică realitatea așa cum este și realitatea așa cum ar trebui să fie, în timp ce sistemul recreează o realitate artificială, nouă: „sub condițiile birocratizării, primatul lui ceea-ce-ar-trebui-să-fie asupra lui ceea-ce-este devine privilegiul lumii ghișeului („official world”) asupra lumii așa cum este ea dată.” (Benjamin Lewis Robinson, Bureaucratic Fanatics: Modern Literature and the Passions of Rationalization, Walter de Gruyter, 2019, p. 5). Sistemul se manifestă ca o lume perfectă, dar perfecțiunea lui depinde de desființarea oricărei alte lumi. Lumile tradiționale sunt desființate prin redefinire. Procesul de redefinire este accelerat de crize (spirituale sau economice) și mai ales de război, situații-limită pe care sistemul fie le speculează, fie le produce.
