„Dacă ești bun, ești prost” mi se pare că reprezintă o convingere tot mai răspîndită. Dar bunătatea pare naivă și se lasă trasă pe sfoară cu bună știință pentru că știe că binele are ultimul cuvînt. Dumnezeu-Fiul s-a lăsat răstignit din această bunătate, pentru a-i salva pe deștepții care-L răstigneau. Cuvîntul cel dinainte de veci are ultimul cuvînt. Nu răul cuvîntului mincinos, dar inteligent.
În România, 80% din populație a votat la referendumul pentru familie din 2018 împotriva binelui. 80% dintre românii cu drept de vot nu s-au lăsat prostiți: știau că Dragnea se va folosi de ocazie pentru a modifica Constituția. Pentru a deveni un Putin. Probabil că același procent din populație este convins că OMS, NATO și UE nu vor altceva decît să ne salveze.
Dar dacă a salva pe cineva reprezintă un act de bunătate, iar un om deștept nu-și poate permite să fie bun, de ce ar salva deșteptul pe altcineva în afară de sine?
