Sensul schimbării constă în schimbarea sensului. Mai precis, în desființarea lui. Într-un text publicat anul trecut în Dilema veche, dl Marius Chivu face un bilanț provizoriu al exodului omenirii din realitate (https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/of-realitatea-mea-633772.html). Modest, autorul trece sub tăcere contribuția Dilemei în general și a dlui Andrei Pleșu în special în constituirea unui nou drept al omului: dreptul de a redefini realitatea. După cum putem vedea astăzi, propunerea a sfîrșit prin a deveni singurul proiect de țară de succes. O dovedește faptul că nimeni nu mai citește Dilema, în timp ce dl Pleșu a devenit inutil: aproape fiecare român își definește și își scrie propria lui Dilemă. Aproape fiecare român este un Pleșu.
S-a ajuns aici și prin manipularea ideii de schimbare: dacă orice schimbare e bună, atunci orice transformare e de dorit. Mai ales acele transformări ireversibile, care îi împiedică pe cei care s-au mutilat sub pretextul mincinos al „schimbării de sex” nu doar să dobîndească o nouă identitate sexuală, ci și să revină la starea în care se aflau inițial, după cum îi împiedică și pe cei care locuiesc în realitatea virtuală să trăiască cu adevărat, păstrîndu-i pe toți captivi în intervalul unei schimbări nu doar lipsită de sens, ci opusă sensului.
