În momentul în care ni s-a promis „întoarcerea la normalitate” ar fi trebuit să ne fie limpede că nu mai suntem lăsați să ieșim din tunel. Sigur, lucrurile erau deja destul de clare de cînd ne-a fost arătată prima dată „luminița de la capătul tunelului”. Scopul „luminiței” nu a fost de a ne orienta spre ieșire, ci de a ne îndepărta de gura de intrare în tunel.
Problema nu este lungimea tunelului. În realitate, el este destul de scurt. Tocmai pentru că este scurt, cele două ieșiri au fost blocate: la un capăt cu promisiunea redobîndirii normalității, iar la celălalt cu luminița unui viitor mai bun.
