Dacă integritatea este proprietatea omului de a fi întreg (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/despre-integritate.html), atunci există atîtea tipuri de integritate cîte moduri de a fi întreg.
În cîte moduri poate fi omul întreg? Din perspectivă creștină, omul nu poate fi întreg decît în Dumnezeu. Nici măcar unitatea dintre bărbat și femeie nu poate fi realizată în afara participării fiecăruia dintre cei doi la viața dumnezeiască. Doar Dumnezeu îl poate întregi pe om. În această incompletitudine sau neîmplinire originară stă măreția omului, în vocația de a se întregi ca fiu sau fiică ai Tatălui. Întreg, în sens creștin, este doar omul care-și realizează prin lucrarea credinței personale și a harului dumnezeiesc unitatea dintre chipul și asemănarea lui Dumnezeu după care a fost făcut. Întreg propriu-zis nu este decît omul îndumnezeit. Aceasta este integritatea creștină sau naturală.
Într-un sens imperfect, omul păstrează totuși intuiția integrității prin conștiința legii morale. Această integritate secundă este utilă în măsura în care îl împiedică pe om să-și piardă complet umanitatea, modelul dumnezeiesc al chipului. Acest tip de integritate a fost definit și urmărit prin modelele etice raționale ale filozofiei antice și moderne, producînd între altele o etică a muncii care a făcut posibilă dezvoltarea economică a Vestului (împreună cu o filozofie politică care a justificat exploatarea „inferiorilor”, de la propriul popor la popoare străine). Aceasta este integritatea seculară, păgînă sau căzută, care deși nu-și ascunde rivalitatea intelectuală în raport cu înțelegerea creștină a omului, nu se află totuși într-un război cu aceasta.
Este limpede însă că dispariția ethosului creștin duce la prăbușirea sistemelor morale seculare. Odată cu sfîrșitul ordinii creștine, lumea occidentală nu a renunțat la valorile și idealurile morale, ci le-a redefinit: principiile care cu jumătate de secol în urmă era condamnate ca imorale sunt în prezent modele de integritate în timp ce principiile considerate morale în trecutul recent sunt denunțate ca amenințări la demnitatea umană. Aceasta este integritatea satanică care, spre deosebire de tipul de integritate seculară sau păgînă din care a derivat, urmărește dezbinarea interioară a omului, dez-integrarea lui prin convertirea înțelegerii creștine a integrității omului într-una satanică. Este un tip de integritate care nu se poate realiza decît prin dez-integrare și de aceea se află în mod necesar în război cu modelul creștin de integritate.
