Am remarcat și cu alte ocazii modul discutabil în care dl Ioan-Aurel Pop înțelegea realități precum națiunea sau Biserica (vezi de pildă la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/08/ordinea-corespondentei-cu-realitatea-si.html). Recent, actualul președinte al Academiei Române ne oferă o altă mostră de înțelegere surprinzătoare a realității educației: „Educația este un set de teorii și de practici prin care se transmite experiența de viață a generațiilor adulte și cultura către generațiile de copii și tineri, încât aceștia să fie pregătiți pentru integrarea lor în comunitate.” (https://evz.ro/educatia-si-cultura-generala-editorial-eveniment-de-ioan-aurel-pop-presedintele-academiei-romane.html).
Dar tocmai atunci cînd educația este subordonată „integrării în comunitate” ea poate fi redusă la educație sexuală, corporatistă sau digitală. Dimpotrivă, în fapt scopul fundamental al educației nu este integrarea în comunitate așa cum nu urmărește integrarea în absolut. Scopul fundamental al educației este integrarea în realitate, recunoașterea și cultivarea realității. Tocmai pentru că educația a fost deturnată de la acest scop esențial, este posibil să apară comunități paralele cu realitatea. Comunități precum LGBT, Academia Română sau Biserica Ortodoxă Română.
