Obiecției cu privire la divinitatea lui Hristos i se poate răspunde prin argumentul formulat de C. S. Lewis, care observă că avem de ales una dintre cele trei variante posibile: Hristos a fost fie nebun, fie escroc, fie Dumnezeu:
„Încerc aici să împiedic pe oricine să spună lucrul acela cu totul absurd pe care oamenii îl spun deseori despre El: «Sînt gata să accept că Iisus a fost un mare învățător moral, dar nu accept afirmația Lui că este Dumnezeu». Acesta este un lucru pe care nu ar trebui să-l spunem. Un om care nu a fost decît om și care a spus lucrurile pe care le-a spus Iisus nu ar fi un mare învățător moral. Ar fi sau un nebun – la același nivel cu un om care spune despre sine că este un ou fiert – sau ar fi însuși Diavolul iadului. Trebuie să alegi. Fie că acest om a fost, și este, Fiul lui Dumnezeu, fie că a fost un nebun sau ceva și mai rău. Îl poți închide ca nebun, Îl poți scuipa și Îl poți omorî ca demon; sau poți să cazi la picioarele Lui și să-L numești Domn și Dumnezeu. Dar să nu spunem cu un aer de superioritate absurditatea aceasta că El a fost un mare învățător uman. El nu ne-a lăsat deschisă această posibilitate. Și nici nu a intenționat să ne-o lase.” (C. S. Lewis, Creștinismul redus la esențe, Societatea Misionară Română, 1991, p. 38)
Cu toate acestea, spiritualitatea New Age încearcă să evite alternativa propusă de Lewis, recunoscîndu-l pe Hristos ca fiu al lui Dumnezeu în măsura în care admitem că toți marii inițiați sunt fii ai lui Dumnezeu. Gnosticismul (răspîndit inițial în cultura română de Mircea Eliade, care a produs o confuzie spirituală exploatată ulterior de Andrei Pleșu) oferă o rezolvare înșelătoare a problemei descrisă de Lewis (și expusă anterior de alți teologi, vezi https://www.thegospelcoalition.org/blogs/justin-taylor/is-c-s-lewiss-liar-lord-or-lunatic-argument-unsound/), evitînd să facă din Hristos un profet pentru a face din toți profeții Dumnezei. Astfel, spiritualitatea gnostică permite posibilitatea recunoașterii lui Hristos ca Dumnezeu cu prețul legitimării personalităților spirituale din toate tradițiile religioase ale lumii, anulînd astfel trilema lui Lewis prin dilema lui Pleșu.
Însă Hristos nu a spus doar că este Dumnezeu. A spus și că El este adevărul. Lucrurile făcute și afirmate de Hristos sunt adevărate pentru că sunt afirmate și făcute de Adevărul însuși. Concluzia raționamentului care deduce din imposibilitatea ca Hristos să fie nebun sau mincinos necesitatea ca El să fie Dumnezeu trebuie completată prin precizarea că, întrucît Hristos este Adevărul, doar El poate fi Adevărul. Iar acest fapt face ca oricine susține un alt adevăr să fie un nebun sau un mincinos.
Asupra acestui aspect revine Lewis într-un eseu din 1950, „What Are We To Make Of Jesus Christ?” (https://apologetics.org/resources/articles/2018/06/18/what-are-we-to-make-of-jesus-christ/)
Astfel, după ce amintește că învățăturile morale expuse de Hristos sunt atît de sănătoase și de firești încît este imposibil ca ele să fie rodul unei minți tulburate, Lewis subliniază natura șocantă a afirmațiilor teologice făcute de Hristos:
„Celălalt fenomen este natura foarte îngrozitoare a observațiilor teologice ale acestui Om. Știți cu toții ce vreau să spun și vreau mai degrabă să subliniez faptul că afirmația îngrozitoare pe care pare să o facă acest Om nu este făcută doar într-un moment al existenței Sale. Există, desigur, un anumit moment care a dus la uciderea Lui. Momentul în care Marele Preot I-a spus: «Cine ești tu?» «Eu sunt Unsul, Fiul Dumnezeului necreat și mă vei vedea apărînd la sfîrșitul întregii istorii ca judecător al universului». Dar această afirmație, de fapt, nu se reduce la acest moment dramatic. Cînd vă uitați la conversația lui, veți găsi această afirmație răspîndită pretutindeni. De exemplu, El a zis oamenilor: «Vă iert păcatele». Acum este destul de firesc ca un om să ierte ceva ce i-ai făcut. Astfel, dacă cineva mă înșală cu cinci lire, este foarte posibil și rezonabil să spun: «Ei bine, îl iert, să nu mai vorbim despre asta.» Dar ce ai spune oare dacă cineva te-ar înșela cu cinci lire sterline și eu aș zice: «Este în regulă, îl iert»? Apoi există un lucru curios, care pare să scape atenței aproape din întîmplare. Odată, acest Om stă privind Ierusalimul de pe dealul din apropiere și deodată face o remarcă extraordinară: «Trimit neîncetat la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari.» Nimeni din jurul Lui nu comentează asta. Și totuși, destul de brusc, aproape întîmplător, El pretinde că este puterea care de-a lungul secolelor a trimis înțelepți și conducători în lume.
Iată o altă remarcă curioasă: aproape în fiecare religie există lucruri neplăcute care trebuie respectate, precum postul. Acest Om remarcă dintr-o dată într-o zi: «Nimeni nu are nevoie de post cît timp sunt Eu aici.» Cine este acest om care remarcă din senin «Nimeni nu are nevoie de post cît timp sunt aici»? Cine este acest Om care remarcă că simpla Lui prezență suspendă cu totul regulile obișnuite? Cine este persoana care poate spune brusc Școlii că elevii pot pleca acasă? Uneori, declarațiile susțin presupunerea că El, Cel care vorbește, este complet fără păcat sau vină. Aceasta este întotdeauna atitudinea: «Voi, cei cărora vă vorbesc, sunteți cu toții păcătoși», iar El nu sugerează niciodată nici pe departe că același reproș poate fi adus împotriva Lui.
El spune din nou: «Eu sunt Unul Născut din Unicul Dumnezeu, înainte de a fi Avraam, Eu sunt.» Și amintiți-vă ce însemnau cuvintele «Eu sunt» în ebraică. Însemnau Numele lui Dumnezeu, care nu trebuia rostit de nici o ființă umană, era numele care îți aducea moartea dacă-l rosteai.”
(Traducerea
pasajului de Gh. Fedorovici. Vezi textul integral la https://apologetics.org/resources/articles/2018/06/18/what-are-we-to-make-of-jesus-christ/
și observații folositoare la https://www.thegospelcoalition.org/blogs/justin-taylor/is-c-s-lewiss-liar-lord-or-lunatic-argument-unsound/)
Hristos nu ne poate aduce viața decît în măsura în care credem nu doar că El este Dumnezeu, Unul din Sf. Treime, ci și că în afara Dumnezeului treimic nu mai există nici un alt Dumnezeu. Nu doar că Hristos nu ne-a lăsat posibilitatea de a-l privi ca pe un învățător sau profet între alții, dar ne-a refuzat și posibilitatea de a crede că ar mai putea exista și alți dumnezei în afara Dumnezeului treimic. După Întrupare, a chema numele Dumnezeului adevărat aduce viața, în timp ce chemarea numelor falșilor dumnezei aduce moartea.
