Impresia mea este că în discuțiile despre raportarea corectă la ierarhii și teologii ecumeniști se pierde din vedere faptul că toți lupii în blană de oaie sunt canonici. Ceea ce îi face canonici este blana de oaie, adică o aparentă mărturisire ortodoxă a adevărului și o hirotonire validă. Problema este că mai devreme sau mai tîrziu, lupul își dezvăluie năravul într-un mod mai mult sau mai puțin evident. Năravul lupului este cel de prădător. În cazul de față, de prădător spiritual.
Blana de oaie le oferă lupilor imunitate față de orice contestare. Dreptul lor de a prăda turma lui Hristos este inviolabil. Oile sunt obligate canonic să asculte de lupi cîtă vreme aceștia sunt îmbrăcați în blană de oaie.
Speriate, oile au trecut la nepomenirea lupilor în blană de oaie. Iar acum sunt și mai speriate, de teamă că nepomenirea le-ar transforma în capre. Sunt convins că lupii vor împiedica această transformare, nu doar pentru că preferă carnea de oaie, ci și pentru că, spre deosebire de capre, oile merg singure la tăiere.
Cîtă vreme oile se vor închina la blana de oaie, adică la canonicitate, lupii sunt liniștiți. Din acest motiv, ei tolerează sau chiar susțin indirect mișcarea de nepomenire. Ortodoxia submintală lasă în largi zone ale ortodoxiei impresia că ar exista o ortodoxie subterană. Este locul preferat de vînătoare al lupilor în blană de oaie.
