Experimentul pe trupul omului (prin substanțe alimentare sau medicale ori prin operațiunea de mutilare numită „schimbare de sex”) reprezintă partea a doua a experimentului pe om. Prima fază a acestui experiment începe întotdeauna printr-un experiment asupra minții și sufletului omului. Doar în măsura în care faza inițială a reușit, se trece la faza a doua. Fără participarea liderilor creștini, faza inițială, adică experimentul asupra minții și sufletului omului, nu ar reuși niciodată.
Realitatea nu poate fi refăcută, nu poate fi redefinită, chiar dacă acesta este obiectivul principal al experimentului asupra minții și sufletului omului. O anumită percepție a realității nu produce realitate alternativă; în măsura în care este în dezacord cu realitatea, înțelegerea sau interpretarea realității îl deformează pe interpret iar, într-o anumită măsură, o interpretare deformată a realității o poate sărăci sau intoxica. Viziunea păcătoasă despre lume nu poate împiedica lumea să aspire la starea de libertate față de păcat (Romani 8, 19-23).
Întrucît realitatea nu poate fi transformată în sensul recreării ei, omul este transformat prin cele două faze ale experimentului asupra sufletului și trupului său, astfel încît falsa realitate care îi este pregătită să i se pară veridică, credibilă – reală.
La limită, redefinirea realității nu urmărește decît un singur scop: ascunderea realității.
