[…] IV. Națiunile „dezvoltate” i-au oferit „pieței libere” statutul de divinitate, sacrificînd în cinstea ei fermierii, terenurile agricole și comunitățile lor, pădurile, zonele inundate și preriile, ecosistemele și bazinele de apă. Aceste națiuni au acceptat poluarea universală și încălzirea globală drept costurile normale ale activității economice.
[…] VII. Nu am anticipat nimic asemănător cu ceea ce s-a întîmplat. Nu am prevăzut că toată succesiunea noastră de inovații ar putea fi depășită deodată de una mai mare: de inventarea unui nou tip de război care să întoarcă împotriva noastră inovațiile anterioare, descoperind și exploatînd totodată datoriile și pericolele pe care le-am ignorat. Nu am luat niciodată în considerare posibilitatea că vom putea ajunge captivi în rețelele de comunicare și transport care trebuiau să ne elibereze.
VIII. Nici nu am prevăzut că armamentul și știința războiului pe care le-am comercializat și oferit lumii vor deveni disponibile nu doar guvernelor naționale respectabile, care dețin atît de straniu puterea de a legitima violența pe scară largă, ci și „statelor criminale” – grupuri și indivizi rebeli sau fanatici – a căror violență, deși niciodată mai gravă decît cea a națiunilor respectabile, este judecată de către națiuni ca fiind ilegitimă.
IX. Am adoptat în mod necritic credința că tehnologia nu poate fi decît bună; că nu poate sluji răului la fel ca și binelui; că nu poate servi dușmanilor noștri la fel cum ne servește nouă; că nu poate fi folosită pentru a distruge ceea ce este bun, inclusiv patriile și viețile noastre.
[…] XI. Acum avem o alegere clară, inevitabilă, pe care trebuie să o facem. Putem continua să promovăm un sistem economic global de „comerț liber” nelimitat între corporații, ținut împreună prin linii lungi și extrem de vulnerabile de comunicare și aprovizionare, dar recunoscînd acum că un astfel de sistem va trebui protejat de o forță polițienească extrem de costisitoare instaurată la nivel mondial, indiferent dacă este întreținută de o națiune sau de mai multe sau de toate, și că o astfel de forță de poliție va fi eficientă tocmai în măsura în care controlează libertatea și intimitatea cetățenilor fiecărei națiuni.
XII. Sau putem promova o economie mondială descentralizată, care ar avea scopul de a asigura fiecărei națiuni și regiuni o autosuficiență locală în bunuri de susținere a vieții. Acest lucru nu ar elimina comerțul internațional, dar ar tinde către schimburi comerciale ale surplusurilor după ce nevoile locale au fost satisfăcute.
[…] XV. Îndreptățirea de sine națională, ca și cea personală, reprezintă o greșeală. Este ceva înșelător. Este un semn de slăbiciune. Orice război pe care îl putem face acum împotriva terorismului va veni ca o nouă etapă într-o istorie a războiului la care am participat pe deplin. Nu suntem nevinovați că facem război împotriva populațiilor civile. Doctrina modernă a unui astfel de război a fost prezentată și pusă în aplicare de generalul William Tecumseh Sherman, care a susținut că o populație civilă poate fi declarată vinovată și supusă fără scrupule atacurilor militare. Nu am repudiat niciodată această doctrină.
XVI. De asemenea, este o greșeală – după cum au arătat evenimentele de la 11 septembrie – să presupunem că un guvern poate promova și participa la o economie globală și, în același timp, poate acționa exclusiv în propriul interes, abrogînd tratatele internaționale semnate și depărtîndu-se de cooperarea internațională în ceea ce privește probleme morale.
[…] XXIV. Începînd cu economiile alimentare și agricole, ar trebui să promovăm acasă și să încurajăm în străinătate idealul autosuficienței locale. Ar trebui să recunoaștem că acesta este cel mai sigur, cel mai optim și cel mai ieftin mod în care lumea poate trăi. Nu trebuie să permitem pierderea sau distrugerea vreunei capacități locale de a produce bunurile necesare.
XXV. Ar trebui să reconsiderăm, să reînnoim și să ne extindem eforturile de a proteja fundamentele naturale ale economiei umane: solul, apa și aerul. Ar trebui să protejăm fiecare ecosistem intact și fiecare bazin hidrografic pe care nu l-am distrus încă și să începem restaurarea celor care au fost deteriorate.
XXVI. Complexitatea problemelor noastre actuale sugerează ca niciodată pînă acum că trebuie să ne schimbăm conceptul actual de educație. Educația nu este în sine o industrie, iar destinația normală a educației nu este aceea de a servi industriile, fie prin formare profesională, fie prin cercetare subvenționată de industrie. Rolul corespunzător al educației este acela de a le permite cetățenilor să trăiască o viață responsabilă din punct de vedere economic, politic, social și cultural. Acest lucru nu se poate face prin adunarea sau „accesarea” a ceea ce numim acum „informații” – adică fapte fără context și, prin urmare, fără prioritate. O educație adecvată le permite tinerilor să-și pună ordine în viață, ceea ce înseamnă a ști ce lucruri sunt mai importante decît altele; înseamnă a ști să pui lucrurile importante pe primul loc.
XXVII. Primul lucru pe care trebuie să începem să-l transmitem copiilor noștri (și să-l învățăm noi înșine) este că nu putem cheltui și consuma la nesfîrșit. Trebuie să învățăm să economisim și să conservăm. Avem nevoie de o „nouă economie”, dar una care să se bazeze pe economie și grijă, pe economisire și conservare, nu pe exces și risipă. O economie bazată pe deșeuri este în mod esențial și fără speranță una violentă, iar războiul este produsul ei secundar inevitabil. Avem nevoie de o economie pașnică.
(Wendell Berry, „Thoughts in the Presence of Fear”, textul integral la https://orionmagazine.org/article/thoughts-in-the-presence-of-fear/; lectura și comentariul autorului la https://www.youtube.com/watch?v=gGPg4PuSTvQ. Selecție și traducere de Gheorghe Fedorovici.
Eseul “Thoughts in the Presence of Fear” a fost inclus în volumul In The Presence of Fear: Three Essays for a Changed World, Orion Society, 2005, împreună cu alte două eseuri: “The Idea of a Local Economy”, disponibil la https://orionmagazine.org/article/the-idea-of-a-local-economy/ și “In Distrust of Movements”, disponibil la https://orionmagazine.org/article/in-distrust-of-movements/)
