Hristos nu spune “I’ll be back”. El spune: “I’m here”. De fiecare dată cînd Hristos ne încredințează că este aici, diavolul spune: “me too!”
Însă diavolul
înșală pentru că este el însuși înșelat. El nu poate fi niciodată „aici” pentru că nu
poate fi prezent. Și nu poate fi prezent pentru că și-a pierdut identitatea.
Pierderea propriei identități duce la pierderea conștiinței locului, de aceea
diavolul pare să fie pretutindeni, deși în realitate el este nicăieri. Unde este
nicăieri? În afara locului. În măsura în care ne-am pierdut locul, ne aflăm în împărăția satanei și sub stăpînirea lui.
Pierderea conștiinței locului duce la pierdere efectivă a locului, în sensul în care poți fi într-un loc fără a fi în el. Satana pretinde un loc, cerurile/împărăția lui Dumnezeu, în care el nu mai este capabil să locuiască.
De aceea este atît de importantă în planul demonic desființarea identității personale a omului. Identitate personală a omului este desființată prin redefinirea ei de către semănătorii pilduitori ai neghinei, care seamănă cu grîul, dar care la sfîrșit va fi strînsă și aruncată în focul veșnic.
