În perioada premodernă, toată lumea era preocupată de prezent, întotdeauna împletit cu trecutul; viitorul era mai degrabă legat de viața de apoi. Caracterul revoluționar al modernității face însă din preocuparea pentru viitor o misiune sfîntă a fiecărei noi generații, în timp ce responsabilitatea pentru prezent și respectul pentru trecut se sting odată cu vechile generații. Această nouă preocupare pentru viitor devine un fel de soluție în sine: proiectul de viitor demonstrează voința de a face istorie și de a salva istoria. Simpla afirmare a unui obiectiv de atins angajează speranța colectivă și reaprinde luminița de la capătul tunelului, unind societatea în iluzia unui nou început.
Individul modern își închipuie că e destul să înceapă pentru a putea continua apoi. Nu are nevoie decît de un „fresh start”: o nouă relație, o locuință nouă, un alt serviciu, o altă religie. Uneori chiar și o pereche nouă de pantofi poate face minuni. Însă începutul pe care-l dăm noi lucrurilor este diferit de începutul lucrurilor, de aceea îl identificăm prin expresia „un nou început”, care, în ciuda aparenței, nu este o greșeală de exprimare: este nou pentru că este un altul, este un început care-mi aparține. „Noul început” nu este doar un început privatizat, ci și unul desprins cu totul de orice alt început și de aceea el este nou și numai prin această izolare față de trecut el poate fi cu adevărat nou, deci cu adevărat un început.
În schimb, într-o cultură tradițională, începutul îl primeai sau, mai bine zis, te primea el prin comunitatea care participa la el și de încrederea căreia te bucurai. Practica „punerii începutului bun” din spiritualitatea ortodoxă înseamnă o regăsire a începutului, o întoarcere la început. Iar această revenire presupune recunoașterea îndepărtării noastre de început prin false începuturi, opuse sau alternative nu doar prin păcate evidente, ci și prin diverse moduri de a ne da singuri începuturile necesare unui viitor promițător. Asta nu înseamnă că trebuie să ne refuzăm orice proiect de viitor sau că orice proiect este deja predeterminat de un început inevitabil și că nu ar exista nimic cu adevărat nou și înnoitor în fiecare schimbare importantă din viețile noastre. Înseamnă că noutatea este posibilă și că noi putem regăsi începutul în orice așa cum locul nostru de pe pămînt regăsește în fiecare dimineață lumina. Începutul nu răsare, ci răsăritul se manifestă în virtutea începutului. Există un început în orice lucru doar pentru că există un început al tuturor lucrurilor.
