Cei revoltați de propunerea PNL de stabilire a vîrstei facultative de pensionare la 70 de ani ar trebui de fapt să fie recunoscători și să privească inițiativa liberală ca pe o promisiune pentru o durată rezonabilă de viață. Concret, asta ar însemna că românii s-ar bucura de o speranță de viață cu șase ani mai mare decît cea a francezilor, de pildă. Pentru că, în realitate, despre asta este vorba: în viziunea capitalismului corporatist global care stăpînește lumea în prezent, viața umană este exclusiv viața activă, adică viața productivă, eficientă, rentabilă. Împlinirea supremă a unei vieți omenești va consta nu doar în sacrificarea pentru binele comun, ci, în condițiile crizei alimentare globale, mai ales în oferirea propriului trup ca hrană pentru ceilalți. Departe de a reprezenta un act barbar, antropofagia este dezvoltarea logică a umanismului pînă la consecințele sale ultime. În felul acesta, prin dublarea caricaturală a creștinismului, umanismul își va dezvălui esența sa demonică printr-o euharistie răsturnată.
Dar lumea și mai ales creștinii nu vor să știe, să înțeleagă și să vadă. Această orbire voluntară îi va ajuta pe oameni să se prezinte conștiincioși la data programată pentru „Călătoria finală”, sau cum se va numi ritualul de lichidare a celor care-și vor încheia viața odată cu pensionarea. Vor fi chiar fericiți că au apucat să trăiască măcar atît, în timp ce vor încerca să alunge gîndul neliniștitor că poate durata de „viață activă” a copiilor și nepoților lor va fi, Doamne ferește, redusă. În acest timp, ortodocșii educați vor justifica măcelul și canibalismul în numele iubirii de aproapele.
