Zilele aniversare sunt zile în care darurile lui Dumnezeu se văd mai bine, dar nu știu dacă asta se întîmplă pentru că au ele o lumină aparte sau pentru că noi suntem mai atenți în aceste momente sau pentru că odată cu aceste daruri primim darul poate chiar mai mare de a vedea totul ca dar. În orice caz, am văzut un astfel de dar în urarea prin care cineva mă încredința în această dimineață cu privire la locurile de popas din restul drumului, amintindu-mi astfel că experiența locuirii nu o exclude pe cea a călătoriei.
Cuvîntul popas înseamnă în slavonă pășune, a paște (po-pasti), a păzi la păscut (cf. dexonline). Popasul nu presupune însă orice răgaz, ci răgazul unei mese și al unei mese anume: „Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mîntui; şi va intra şi va ieși şi pășune va afla.” (Ioan 10, 9) A intra și a ieși: esența evenimentului pascal, a trecerii de la întuneric la lumină, de la robie la libertate, de la moarte la viață, de la foamea de pîinea vieții la îndestularea Cinei de nuntă.
Dar și pripasul înseamnă în slavonă, printre altele, tot răgaz. Este răgazul vagabondului, al celui fără stăpîn, al celui fără Domn. Este răgazul Fiului risipitor, care tînjea la roșcovele mîncate de porcii pe care îi păștea.
În acest context pastoral, merită să ne amintim că în ajun de Sîngeorz erau scoase animalele la pășune (https://www.ziurel.ro/22-aprilie-manecatoarea/). Numele acestui obicei (mînecătoarea) combină probabil două cuvinte paronime (mînca-mîneca), pentru a desemna plecarea cu turmele dimineața devreme (mîneca) în vederea aflării popasului – pășunii – bune, (mînca), deopotrivă îmbelșugată și roditoare. Oricît de ispititoare ar fi în această succesiune asocierea lui mana/mănos, mi se pare mai potrivit să legăm mîncarea, mînecarea și popasul nu atît de abundența hranei, cît de natura ei. Ne ajută în acest sens zicătoarea populară „care mînecă nu întunecă”. De ce se pleca cu turmele dimineața devreme după îndelungata perioadă rece și întunecată a iernii? Pentru că dincolo de faptul că Sf. Gheorghe, sărbătorit în ziua următoare, nu a fost chiar un prieten al balaurilor și vrăjitoarelor, puterea sterilizatoarea a celui rău era slăbită în preajma răsăritului și a învierii. Se poposea în lumină, iar în acest popas se mîncau Paștile, primeam spre hrană Popasul însuși.
