„Potrivit medicului de la Casa Albă, președintele Biden este un bătrîn sănătos și viguros în vîrstă de 80 de ani, care și-a efectuat un examen medical anual. Raportul declară că Biden rămîne apt pentru a-și îndeplini pe deplin rolul de președinte.” 17 februarie 2023.
(“President Biden is a healthy, vigorous 80 year-old, according to the White House physician who completed an annual physical. The report says Biden remains fit to fully execute his role as president.” https://www.npr.org/2023/02/17/1157773608/the-presidents-personal-physician-has-issued-biden-a-clean-bill-of-health)
„Ironia pretențiilor imperiale ale administrației Bush ține de faptul că America a fost un imperiu încă de la înființare și că utilizarea politică de către un angajat al Casei Albe a termenului «imperiu» în 2004 nu a fost emblematică pentru un imperiu nou și în creștere, așa cum a susținut el, ci pentru un imperiu decadent, în declin, care se poticnește orbește într-o spirală agonizantă a morții.”
(“The irony of the Bush administration's imperial pretensions was that America has been an empire from its very founding, and that a White House staffer’s political use of the term «empire» in 2004 was not emblematic of a new and rising empire as he claimed, but of a decadent, declining empire stumbling blindly into an agonizing death spiral.” https://www.salon.com/2021/02/04/the-decline-and-fall-of-the-american-empire-joe-bidens-biggest-challenge/)
Faptul că SUA conduc în continuare lumea occidentală nu este un argument în favoarea statului american, ci mai degrabă unul împotriva lui: ce este superior în exploatarea unei lumi aflată într-o criză totală (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/noua-normalitate-si-criza.html criza totală este generată de o economie totală cf. https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2015/08/milka-nika.html și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/05/locul-persoanei.html), o criză mai gravă decît cea care a dus la prăbușirea Romei? Ce viitor poate avea un sistem politic care își asigură supraviețuirea generînd crize economice (https://en.wikipedia.org/wiki/2007%E2%80%932008_financial_crisis, sau la https://en.wikipedia.org/wiki/Subprime_mortgage_crisis), îndatorîndu-se pentru a-și plăti datoriile întreținute prin regimurile politice impuse în lume prin intermediul societăților civile create de ideologia americană în ultima jumătate de secol pentru a crea iluzia consensului? Segmentul educat din România (care formează societatea civilă din România) este la fel de convins că Iohannis nu a putut realiza nimic din lucrurile mărețe pe care și le-a propus din cauză că pe-se-de-ul conduce totul (în condițiile în care nici un alt conducător al României de după 1947 nu a concentrat în mîinile sale un control mai mare al sistemului politic și judiciar) cum este segmentul educat din SUA de faptul că Trump controlează totul (cu ajutorul lui Putin, desigur), în ciuda faptului că toate autoritățile statului american, de la Partidul Republican însuși la curțile de justiție, servicii de informații, mass-media și opinia publică i s-au opus.
Mi se pare că există mai mult decît o corespondență simbolică între debilitatea mintală a societății civile globale, senilitatea lui Biden și formele de degenerare care fac din excepționalismul american nu doar cel mai periculos adversar al populației americane (https://www.youtube.com/watch?v=URVD0M_m69I), ci și al întregii planete.
Combinația de fordism și imperialism american (viziune politică dezvoltată de altfel încă din perioada Părinților Fondatori, https://www.salon.com/2021/02/04/the-decline-and-fall-of-the-american-empire-joe-bidens-biggest-challenge/), a servit în modul cel mai tragic obiectivelor ideologiei societății deschise, contribuind la omogenizarea indivizilor prin uniformizarea gîndirii lor. Piedicile care au stat în calea educației elevilor din societățile americanizate de pe glob s-au dovedit de fapt salvatoare, analfabetul natural fiindu-i superior analfabetului funcțional, relația primului cu realitatea imediată oferindu-i o formă de imunitate în raport cu gîndirea de serie a indivizilor educați în instituțiile de reeducare globală și prin rețelele de socializare.
Aceste trei forțe au acționat asupra întregii omeniri, suprimîndu-i sursele tradiționale de cunoaștere a realității și de înțelegere de sine. Un obiect realizat de un meșteșugar avea o identitate nu doar pentru că era făcut de un anumit om, ci și pentru că făcea parte dintr-un trecut al producerii și întrebuințării lui. Pe lîngă utilitatea lui, obiectul îi păstra pe oameni în relație cu cei de dinaintea lor și putea evoca astfel diverse amintiri, participînd la acea cultură a apartenenței (affection) despre care vorbește Wendell Berry. Un simplu desfăcător din trecut va continua să desfacă sticle, dar în același timp va „desface” și memoria celor care îl vor folosi.
Tocmai pentru că produsele de serie nu mai au nimic unic, ele nu îi pot uni pe oameni, ci doar uniformiza, închizîndu-le unicitatea odată cu identitatea și memoria lor în schimbul desfacerii unui prezent lipsit de semnificație. Cele dintîi victime ale societății deschise s-au dovedit astfel a fi tocmai indivizii cei mai deschiși. Degenerarea lor este vizibilă mai ales în speranțele pe care și le pun în acest imperiu aflat în descompunere, ale cărui soluții globale seamănă tot mai mult cu serviciile de sinucidere asistată în masă.
