Cred că dl Papahagi ar trebui să se hotărască pînă la urmă, pentru că ar putea fi bănuit de lipsă de onestitate atunci cînd susține că propunerea de îndreptare a pascaliei nu are legătură cu unirea cu Roma și totodată că „Biserica lui Hristos s-a rupt în două”: „Schisma e o imensă tristețe, dar nu s-au rupt catolicii din Ortodoxie, nici ortodocșii din Biserica Universală, ci Biserica lui Hristos s-a rupt în două, din nevrednicia, ispitele și orgoliile tuturor. Fiecare crede(a) că celălalt e eretic. Din nefericire, și noi, ortodocșii, am pierdut ceva din catolicitatea (universalitatea) Bisericii Lui Hristos, și catolicii au pierdut ceva din ortodoxie prin câteva inovații de care se puteau lipsi. Nu insist.” (https://www.stiripesurse.ro/adrian-papahagi-despre-ips-teodosie-episcopul-putred-de-corupt-rusinea-bor_2889855.html)
Mi se pare însă că după o formulare atît de clară a modului în care domnia sa înțelege natura Bisericii, nici nu mai este nevoie să insiste. Ar trebui să insiste în schimb duhovnicul domnului Papahagi, arătîndu-i că o astfel de înțelegere îl transformă pe un drept-credincios într-un rău-credincios (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/08/ortodoxia-care-ne-convine-ix-ordinea.html și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/crezul-mentalitatii-deschise-in-bor.html). De fapt, poate că momentul acesta al discuțiilor despre îndreptarea calendarului în BOR ar trebui să fie folosit de învățătorii Bisericii pentru a lămuri și metafora celor doi „plămîni ai creștinismului”. Pentru că dacă ne uităm în manualul de anatomie al catolicismului, respectiv în documentele Conciliului Vatican II (https://www.magisteriu.ro/cv2/), vom vedea că în planșele lor nu este ilustrată decît o singură Biserică, cea catolică, și care respiră în condiții normale cu proprii ei plămîni. Atît în Crezul ortodox, cît și în versiunea catolică a Crezului ortodox, nu se afirmă nicăieri credința într-un singur plămîn, ci într-un corp unic, întreg, unitar, sfînt, sobornicesc/universal și apostolic, adică un organism înzestrat încă de la naștere cu tot ce-i trebuie pentru a trăi și oferi viața în Hristos și care nu și-a pierdut pe parcurs nici un organ vital, ci doar ceva din suflul Duhului Sfînt în diverse momente de neatenție.
Unicitatea Bisericii în care credem exclude posibilitatea existenței unei alte Biserici cu atribute identice. În orice caz, spre deosebire de numeroși ortodocși, catolicii nu împărtășesc credința dlui Papahagi, după cum ne-o demonstrează Constituția despre Biserică Lumen Gentium: „Biserica unică a lui Cristos […] subzistă în Biserica Catolică, cârmuită de urmașul lui Petru și de episcopii în comuniune cu el, deși în afara organismului său vizibil există numeroase elemente de sfințire și de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică.” (Lumen Gentium, I.8, https://www.magisteriu.ro/lumen-gentium-1964/).
Este Biserica Ortodoxă un element de sfințire și de adevăr care conduce spre unitatea catolică? Este îndreptarea calendarului necesară în vederea realizării acestei unități? Poate că răspunsul ierarhiei BOR cu privire la chestiunea pascaliei în BOR ar trebui să includă și răspunsul la aceste întrebări, chiar dacă pentru majoritatea ortodocșilor ele sunt irelevante, întrucît oricum toți oamenii îl au pe Dumnezeu în inima lor.
