Din cîte se pare, noua lege a educației urmărește să finalizeze îndelungatul proces de reformare a învățămîntului din România, care, sub pretextul descentralizării sistemului național de învățămînt, livrează școala publică viitorilor operatori din educație însărcinați cu destructurarea minții elevilor. Pentru ca omul să fie fericit nedeținînd nimic, trebuie adus mai întîi în situația de a fi incapabil să știe ceva, începînd cu ce înseamnă „a fi sau a nu fi” și terminînd cu ce înseamnă a fi sau a nu fi fericit, liber, cinstit, responsabil.
M-am gîndit la lucrurile acestea în timp ce ascultam observațiile formulate de Mircea Platon în cadrul unei emisiuni la care a participat ceva mai devreme (https://www.youtube.com/watch?v=VyFhfGv48yE). Din păcate, din cîte am văzut în jurul meu, cu excepția dacilor liberi convinși că Sistemul captează electricitatea din atmosferă cu ajutorul unor antene speciale, puțini sunt oamenii normali dispuși să admită posibilitatea menționată de M. Platon ca digitalizarea să creeze premisele totalitarismului tocmai prin reducerea capacității indivizilor de înțelegere a unor conținuturi cu un nivel mai ridicat de complexitate decît cel întîlnit de ei în textele grilă și în fluxurile de informații standardizate. O lume care străbate realitatea prin GPS nu are contact decît cu sistemul computerizat de orientare.
Una dintre erorile grave pe care riscă să le facă lumea civilizată este să se raporteze la distopiile din literatura secolului 20 ca la niște lucrări de ficțiune, ignorînd faptul că Orwell și Huxley se inspirau din realitatea imediată din totalitarismul sovietic pe care cel puțin Orwell îl vedea contaminînd deja și societatea occidentală.
Războiul este Pace. Libertatea este Sclavie. Ignoranța este Vigoare (Strength). Sunt lozincile esențiale din 1984. Este vorba despre un anumit tip de ignoranță, o ignoranță care nu este doar o simplă necunoaștere, ci mai degrabă o cunoaștere falsificată. Această cunoaștere falsificată nu poate fi generată decît prin distrugerea prealabilă a monumentelor și reperelor cunoașterii veritabile, a memoriei și a monumentelor memoriei. Pentru a putea rescrie istoria sau pentru a o elimina cu totul din sfera cunoașterii, trebuie împiedicat în prealabil accesul la istorie.
Această suspendarea a cunoașterii se realizează pe de o parte prin digitalizarea educației iar, pe de alta, prin implementarea programului DEI. Cunoașterea va depinde de programul unui computer și de abilitățile digitale ale elevului, transformat dintr-un destinatar al cunoașterii într-un utilizator de informații preselectate în funcție de statutul vocațional prestabilit al copilului. Cunoașterea digitală este o formă de cunoaștere care împiedică cunoașterea, blocînd reflexele gîndirii manifestate și păstrate în condiții de sănătate prin întrebările fundamentale: ce sunt?, cine sunt?, ce este lumea?, ce este fericirea?, ce este libertatea?, ce este politica?, ce este binele?, ce este dreptatea?, care este sensul vieții?
