Îndreptarea noastră face parte dintr-o mișcare mai amplă pe care o putem numi cum vrem, însă cel mai indicat nume rămîne totuși mișcare de eliberare. Asta dacă vrem să nu ne pierdem creditul social sau mai rău. Pentru că dacă am numi-o altfel, am risca să ne trezim pe lista neagră în care sunt înscriși toți adversarii democrației, libertății și drepturilor omului. Oricine se opune îndreptării noastre se opune eliberării noastre. Prin urmare, este, vrînd-nevrînd, un agent al lui Putin:
„Deci, mai avem încă un specimen, în afară de ÎPS Teodosie, și mai sunt și alții.” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/theodor-paleologu-la-digifm-mi-as-dori-ca-teodosie-sa-clarifice-lucruri-sa-clarifice-prietenia-cu-sosoaca-atitudinea-fata-de-putin-2321037)
Tribunalul poporului a fost înlocuit de tribunalul societății civile. Tribunal care îi condamnă în continuare pe dușmanii poporului – mai precis, pe dușmanii poporului american.
Din punctul meu de vedere, scopul propunerii de îndreptare a calendarului nu este corectarea unei probleme reale, produsă de un calcul astronomic defectuos. Scopul nu este nici măcar unirea cu Roma, ci îndreptarea BOR în direcția corectă. Paștile Domnului poate că înseamnă trecerea de la moarte la viață, de la robia păcatului la libertatea fiilor și fiicelor lui Dumnezeu; putem crede sau nu în asta. Dar nu avem voie să nu credem că Învierea înseamnă mai ales trecerea de la Patriarhia Moscovei, unde nu am fost niciodată, la Patriarhia Washingtonului, unde n-am fost niciodată.
Patriarhia, Sinodul sunt somate să aleagă între fundamentaliștii pretins putiniști (în ciuda faptului că nu pot fi găsite afirmații în favoarea lui Putin și a invadării Ucrainei printre clericii acuzați de putinism) și ecumeniștii euroatlantiști eliberatori. Cum era de așteptat, fundamentaliștii s-au repezit cu tot ce le-a rămas direct în capcană (avînd în vedere că, în cazul lor, orice referință la cap sau luciditate, precum în expresia „cu capul înainte” este o contradicție în termeni), făcînd din această alegere o simplă formalitate.
Așa cum nu cred că este vorba despre problema calendarului, mă îndoiesc și că a fost vreo clipă vorba despre îndreptarea BOR prin unirea cu Roma. Îndreptarea BOR se realizează prin convertirea ei la religia Imperiului Binelui. Dacă s-ar fi urmărit sincronizarea sărbătoririi Învierii împreună cu Vaticanul, ea ar fi fost prezentată ca un avantaj secundar, nu ca unul din cele două obiective principale, celălalt fiind constituit de desprinderea de Moscova, sub autoritatea căreia ortodoxia românească nu a fost de fapt niciodată. Și cu toate că aceste două obiective nu reprezintă aspirații firești ale ortodoxiei noastre, ele sunt considerate acum nu doar legitime, ci și urgente.
Însă agresivitatea celor două tabere care se confruntă pe tema îndreptării pare să sugereze că lucrurile sunt deja tranșate. Euroatlantiștii sunt agresivi pentru că știu că au cîștigat, fundamentaliștii pentru că știu că au pierdut. Ecumeniștii au de partea lor generațiile #rezist unite de rezistența la ideea de rădăcini, generații pe care intelectualii ortodocși neoliberali, neoconservatori și neognostici le-au generat și crescut în ultimele trei decenii cu sprijinul constant al ierarhiei ortodoxe. Fundamentaliștii nu au nimic de partea lor, în afara de euroatlantiștii care-i folosesc pentru a demonstra necesitatea și urgența misiunii de eliberare.
