Atunci Baconschi le-a spus lor: „Hristos a spus: Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umba în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Iată însă că, potrivit exegezei teodosiene, Domnul nu a înviat și nu este viu decât pentru ortodocși. Dar nu pentru oricare, ci doar pentru cei care se țin de Moscova în problema absolut formală a calendarului neîndreptat. Hristos nu luminează întregul Univers creat, ci doar Kremlinul.” https://www.qmagazine.ro/daca-sarbatorim-pastele-impreuna-cu-catolicii-mai-vine-lumina-de-la-ierusalim-doua-raspunsuri-diferite-din-bor/
Afirmi că pogorîrea Luminii de la Ierusalim se petrece la liturghia Învierii săvîrșită potrivit calendarului iulian? Înseamnă că ești putinist, pentru că și Patriarhia Moscovei respectă același calendar. Însă din cîte am văzut eu, ÎPS Teodosie nu a spus și nici nu a sugerat că Hristos ar fi înviat doar pentru ortodocși, ci că data la care sărbătorim Sf. Paști nu poate fi greșită de vreme ce Sf. Lumină se pogoară la Biserica Sf. Mormînt exact la această dată. Este cu totul altceva decît a spus Baconschi că ar fi spus Teodosie, iar observația ierarhului tomitan ar trebui discutată într-adevăr nu pentru că ar lega Învierea de Kremlin, cum forțează lucrurile dl Baconschi într-un mod atît de puțin onorabil pentru un intelectual de calibru, ci pentru că dintr-un semn de încurajare Sf. Lumină a devenit dovada evenimentului fundamental al creștinismului. Nu-i nici o problemă că nu putem pipăi semnele Pătimirii Domnului cîtă vreme ne putem da cu Sfînta Lumină prin barbă.
Culpabilizarea prin asociere este o metodă de borfaș al ideilor, fiind produsă printr-un raționament sofist al cărui scop este acela de a discredita o persoană prin asocierea ei cu persoane ale căror comportament sau judecată logică ori morală s-au dovedit a fi greșite grav și într-un mod evident. Falsa reprezentare a poziției ÎPS Teodosie din comentariul dlui Baconschi citat mai sus îi face de fapt un serviciu ierarhului tomitan, a cărui interpretare a pascaliei și a punerii ei în relație cu fenomenul luminii de la Ierusalim este discutabilă teologic, fără a avea însă implicațiile politice imediate atribuite în mod fraudulos de „stilații ortodocși”, cum inspirat i-a calificat Alexandru Racu (https://alexandruracu.wordpress.com/2023/04/20/stilistii-si-stilatii/). Jocul la care recurge dl Baconschi mi se pare comparabil cu intervenția memorabilă a unui alt distins intelectual ortodox, H.-R. Patapievici, care a contribuit la tranșarea dezbaterii dintre Băsescu și Geoană prin argumentul de mare finețe teologico-politică a casetei cu Geoană (https://www.mediafax.ro/politic/patapievici-basescu-a-avut-o-caseta-cu-geoana-primind-sex-oral-5170011?p=2%3F).
Acest abuz retoric al ortodocșilor euroatlantiști care pretind de data aceasta
că ar avea și o casetă compromițătoare cu Putin și fundamentaliștii ortodocși din România mi se pare
curios, avînd în vedere că argumentele taberei fundamentaliste mi se par la fel
de necreștine precum cele ale taberei progresiste. Fundamentalistul și
progresistul nu se înșală pentru că sunt fundamentaliști, respectiv
progresiști, ci pentru că se înșală în legătură cu adevărul, ceea ce îi face pe
unii să devină fundamentaliști, iar alții progresiști. Incapacitatea de a vedea
adevărul face ca fiecare dintre aceste tabere să înțeleagă și să reprezinte în
mod absurd nu doar adevărul, ci și poziția taberei opuse. Nici unii, nici alții
nu-l au în comun pe Fiul întrupat și înviat în istorie: fundamentaliștii împărtășesc un anistorism și o credință într-un Hristos astral care generează antioccidentalism
și antimodernism, în timp ce progresiștii împărtășesc credința umanistă în istoria-ca-progres și într-un Hristos civilizator, credință
care generează antitradiționalism și un ethos revoluționar. Impresia mea este că ambele tabere de țăcăniți
sunt într-o anumită măsură conștiente de fisurile temeliei pe care s-au
instalat și de aceea sunt nevoite să recurgă la această formă de culpabilizare
prin asociere, unii cu Soros, ceilalți cu Putin. Ceea ce demonstrează că, în realitate, aceste tabere sunt salvate de Soros, respectiv de Putin, folosindu-se de încarnări ale unui rău care, pe de o parte, nu obligă la o confruntare personală, iar, pe de alta, oferă un anumit confort personal prin iluzia apărării unor adevăruri creștine fundamentale. Precum ideea că Învierea nu are legătură cu istoria sau că, dimpotrivă, ea constituie cheia de boltă a construcției europene.
Dificultatea prezentării adevărului unor minți complet impermeabile la adevăr este o șansă unică pentru orice creștin pasionat de apologetică, așa că e destul de probabil să revin asupra subiectului cu unele observații legate de petiția inițiată de dl Adrian Papahagi cu privire la actualizarea pascaliei în BOR (https://www.petitieonline.com/data_celebrarii_pastelui_scrisoare_deschisa_catre_sf_sinod_al_bor).