În pasajul dedicat Nașterii Domnului în Evanghelia după Matei urmărim cu privirea noastră privirea magilor ațintită spre stea, iar apoi spre Prunc, căruia i se închină „căzînd la pămînt”. La Luca, privirea ne este condusă de cea a păstorilor, care văd îngerul și „mulțime de oaste cerească”, după care se grăbesc „să vadă cuvîntul” vestit de înger, aflîndu-i pe Maria, Iosif și pe Prunc, „și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.” La Crăciunul Lui, cuvintele se văd și-l arată pe Cuvîntul iar privirile spun totul.
La Crăciunul nostru se vede mulțime de oaste drăcească. După ce umplem frigiderele, cămările și mesele cu mîncare, regretăm absența bibliotecilor din locuințele noastre, pe rafturile cărora am fi putut depozita și mai multă mîncare. Urmăm stelele reprezentate de vedete, experți și influenceri, a căror privire este ațintită asupra noastră, iar cînd ajungem la noi înșine ne închinăm căzînd la pămînt, împovărați de cuvinte goale și priviri opace.
