Cică se dă credință, familie, pămînt. Cine nu-i
acasă, i le lasă în curte.
De treizeci de ani credința și familia ne sînt
vîndute de apărătorii credinței și familiei.
Dar nu avem nimic împotrivă. Sîntem bucuroși că
din cînd în cînd ne mai aruncă și nouă cîte ceva peste poartă.
Bine că ne lasă Euharistia. Ce-i drept, tot mai
diluată. Astăzi are gust de suc de struguri. Mîine va avea gust de Fanta.
Decît nimic, tot e ceva. Vorba aia: îți dă, nu-ți ia.
