Lucrul reconfortant în legătură cu domnul Pleșu
este că arată întotdeauna ca întotdeauna; precum un gummy bear, căruia
secvențele „înainte” și „după” nu i se aplică.
După referendum, domnul Andrei Pleșu pretinde ca
„dialogul dintre „combatanții“ diverselor tabere să se facă prin seducție
logică, adică prin argumente atrăgătoare sau măcar creatoare de tensiune
interioară.” (http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/dupa-referendum-2?utm_campaign=adevarul.ro)
Înainte de referendum, argumentele prin care
domnul Pleșu își motiva refuzul de a vota erau: 1) întrebarea era formulată
inept, 2.) sensul întrebării sugera permisiunea de a schimba constituția în general, 3.) „orice potentat
rău-voitor” putea folosi acest vot pentru a schimba viețile oamenilor, 4.) „referendumul
valorifică în mod impur un interes
politic”, 5.) „referendumul valorifică în mod impur o anumită ignoranţă din rîndurile electoratului, 6.) „şi un capital
de intoleranţă şi judecată tăioasă a „aproapelui” care n-are nimic de a face cu
creștinismul” (http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/un-referendum-politic-impur)
În legătură cu formularea întrebării, orice om de
bună-credință știa deja că nu putea fi formulată altfel, după cum știa și că
era imposibil ca prin acest referendum constituția în general să fie schimbată
și că nici un Dragnea nu se putea folosi de acest vot pentru a schimba viețile
oamenilor. Cu atît mai puțin în plan politic, PSD-ul fiind deja amenințat pe
plan extern de socialiștii din UE pentru o implicare care era oricum inevitabilă
ca partid aflat la guvernare. Iar pe plan intern, după cum s-a văzut,
electoratul pesedist a boicotat la rîndul lui referendumul în euforia
secularistă generală.
Cît despre intoleranța pe care domnul Pleșu le-o
reproșează creștinilor îngrijorați de declinul familiei și al creștinismului,
îi las pe discipolii domnului Pleșu să o explice în cadrul congresului anunțat
luna viitoare la Cluj (https://stiripentruviata.ro/cluj-17-noiembrie-2018-conventia-nationala-viitorul-romaniei-crestine-in-europa-papahagi-vom-fi-cu-miile/
fanii lui DJ Necula, cunoscut și drept „părintele Constantin Necula”, nu
trebuie să fie îngrijorați în legătură cu eventuala lui absența: omul a
declarat că va lipsi doar din viața
publică, nu și de la conferințe, spectacole, talk-show-uri, evenimente diverse,
teatru experimental, lansări de carte, vernisaje, emisiuni de radio sau tv,
competiții sportive, curse de cai, festivități, buletinul meteo, campanii
publicitare, lansări de modă, lansări de rachete nucleare, licitații, tîrguri
de carte, expoziții, aniversări, tîrguri tradiționale de pescuit, de olărit, de
timbre, de mărțișoare, festivaluri culinare sau de la alte evenimente private
și bisericești din această categorie.)
Atractivitatea argumentelor (?!) domnului Pleșu
este depășită doar de temeinicia părerii că atunci „cînd «războiul nevăzut»
devine agresiv vizibil, adevărurile pălesc și «războinicii» nu se mai bat decît
pentru ei înșiși”. De fapt, partea văzută decide totul, ca să parafrazez pe
cineva din cercul intelectualilor domnului Pleșu.
Este bine să fii intelectualul lui Pleșu. Cine
este intelectualul lui Pleșu își permite să fie intelectualul oricui, asemenea
acelor jucători de fotbal împrumutați de cluburile mari pe la cluburile mai
mici. Dacă ești intelectualul lui Pleșu, poți fi pentru o vreme intelectualul
lui Băsescu. Sau al lui Iohannis, ba chiar al lui Dragnea. Important este că,
în cele din urmă, te întorci la bază, la calificarea ta principală. Vorba aia,
meseria nu ți-o poate lua nimenea.
Dacă Neuhaus, Buckley, Weigel, Michael Novak sau
oricare altul dintre conservatorii sau neoconii americani mai mult sau mai
puțin importanți ar fi declarat că nu votează pentru familie la un referendum
pentru familie, toți intelectualii americani de dreapta ar fi asumat imediat o
atitudine critică, exprimată prin argumente morale și logice consecvente
poziției doctrinare asumate. Cînd ai rațiunea de partea ta, nu-ți mai pui
problema persuasiunii. Seducția este treaba sofistului, a celui care se ocupă
cu ceea ce pare; în schimb, distincția, discriminarea
este treaba metafizicianului și a teologului, a celui care are de-a face cu
ceea ce este.
Din cîte știu, pînă la această oră, nici unul
dintre intelectualii creștini de dreapta nu a suflat vreun cuvînt despre
poziția exprimată de domnul Pleșu în legătură cu boicotarea referendumului (cu
excepția domnului Codrescu, care pare să considere că apoftegmele domnului
Pleșu sînt transcendente în raport cu înțelegerea omului obișnuit: http://razvan-codrescu.blogspot.com/2018/10/nelumea-lui-stim-noi-mai-bine.html)
Dacă ești intelectualul lui Pleșu, un lucru e
sigur: nu mai ești nevoit să te bați pentru tine însuți. Nu mai ești nevoit să
te bați pentru nimic, nici măcar pentru stăpînul tău. Nimeni nu te mai poate
răni. Ai devenit la fel de seducător, de atrăgător și de convingător ca un
jeleu în formă de ursuleț.
Ar fi util să-i stropim pe acești gummy bears cu puțină apă sfințită, pentru a vedea cum le dispar contururile și aspectul nostim. I-am putea vedea așa cum sînt ei în realitate. Dar domnul Pleșu și ierarhii BOR nu sînt de acord: cică nu-i frumos. Cică ne-ar lipsi bunătatea inimii.
