Nu mă deranjează că o realizatoare de la Radio
România Muzical rostește „Café Zimmermann” ca pe o reverență și ca pe o
epifanie. Mă deranjează însă dificultatea ei teatrală de a pronunța cuvinte și
termeni românești.
Nu mă deranjează că pseudo-elita românească,
pretins conservatoare, nu a suflat un cuvințel despre refuzul domnului Pleșu de
a vota la referendumul pentru căsătorie în ciuda faptului că această elită a
condamnat boicotarea referendumului. Înțeleg că e fomică la burtică.
Dar mă deranjează faptul că aceiași oameni vorbesc
despre demnitate și despre noblețea spiritului în numele unei felii de pizza în plus.
Am scris despre asta timp de peste zece ani. Știu
că am spus ce trebuia, dar nu sînt la fel de sigur că am spus-o în felul potrivit.
Din fericire, există destui oameni care știu și ce
trebuie, și cum trebuie vorbit.
De-acum încolo mă voi adresa doar celor interesați
de ceea ce trebuie spus.
Restul nu mai e treaba mea.
