Mai întîi serios, apoi pe un ton glumeț, în primii
ani de după 1989 întrebarea „Ce ați făcut în 21-22 decembrie?” era adresată
unor persoane care ar fi putut să facă ceva. De regulă, ceva rău. În zilele
respective, unii au ieșit din case, alții au rămas, iar cineva a tras.
Și în 6 și 7 octombrie 2018 unii au ieșit, în timp
ce alții s-au închis înăuntru. Și de data aceasta s-a tras din case.
S-a tras de acasă.
Putem adresa întrebarea aceasta unor oameni care
ar fi putut să facă ceva bun, dar nu și unora care nu au vrut să facă ceva bun.
Argumentele în favoarea boicotului nu au fost doar
false, ci de-a dreptul infantile în raport cu miza referendumului. Dar oamenii
continuă să le ofere ca pe o explicație, în ciuda faptului că nu cred în ele și li
se par penibile. Lumea a cerșit cu disperare manipularea, a avut nevoie de ea
și a tot învîrtit-o ca pe un Rubicub pînă cînd toate fețele cubului s-au
înroșit.
Pentru că oamenii preferă să pară proști decît să se recunoască răi.
