La drept vorbind, naționalismul mistic de la noi a depășit demult toate culmile în urma călătoriei mistice oferită în dar de Călin Georgescu românilor plini de duhul neamului, deci de un duh sfînt. Ce frumos se vede lumea de pe culmea neamului, muntele cel mai absolut dintre toți munții care formează lanțul muntos al absolutului! Cît de mici se văd toți ceilalți oameni și cît de mari, de buni și de români sunt românii! Dar acestea sunt lucruri mai presus de cuvintele obișnuite, simple, omenești și de aceea nu pot fi exprimate decît de vorbitorii în limbi din noua ortodoxie (vedeți comentariile la melodiile românești naționalist-religioase postate pe youtube).
Este interesant că aproximativ în aceeași perioadă în care neamul s-a depășit pe sine, și ortodoxia românească a depășit culmea persoanei. Chiar dacă s-a agățat la un moment dat în corola de minuni a sinelui propriu, pare pregătită să se elibereze și de acesta așa cum s-a desprins nu demult și de persoană, lucrînd deja în mod sincronizat cu alpiniștii absolutului neamului la o formă de dezvoltare suprapersonală. Acest efort sinergic este susținut inclusiv de oameni care au trecut de la măsura vremii determinată de persoană, la măsura vremii determinată de neam și de la o viziune politică întemeiată pe antropologia ortodoxă la una întemeiată pe o teologie a neamului, refuzînd să vadă că o unire cu ființa neamului nu este posibilă decît prin abandonarea persoanei. Doar persoanele se pot uni, nu și esențele, care sunt ontologic diferite. Nici măcar în Hristos cele două naturi nu sunt unite ontologic, ci personal, în persoana Fiului întrupat. Probabil că naționaliștii mistici intuiesc dificultatea unirii indivizilor cu neamul absolut și de aceea au neapărată nevoie de un mijlocitor personal al acestei uniuni mistice, care este Căpitanul și toți cei care l-au urmat, „sfinții închisorilor” fiind văzuți drept apostoli ai Căpitanului și fiind folosiți în scopul realizării uniunii mistice doar pentru că legea interzice cultul explicit al lui Codreanu. Dacă acest cult ar fi fost permis, BOR nu ar fi transformat nici ortodoxia într-o religie a românismului, nici credința în neam într-o credință pretins creștină și poate că ar fi reușit în timp să-i convertească la creștinism pe adepții naționalismului mistic, un deznodămînt evident nefericit pentru toți cei care ne vor alienați și dislocați.
Odată ajunși la alienați și dislocați, ne-am apropiat și suntem pe cale să ajungem la o culme mai specială. Este specială din cauză că nu este chiar o culme, ci o prăpastie. Dar îi spunem culme așa cum și apărătorii Neamului Făcut Praf îi spun acestuia că nu a arătat niciodată mai bine ca acum, chiar dacă e desfigurat. Cel mai probabil, unirea cu ființa neamului nu poate funcționa decît în măsura în care nu mai este nimic personal în tine.
Este vorba în primul rînd despre faptul că apărătorii autorizați ai lucrurilor permanente îi urăsc pe toți cei care au participat la împuținarea mintală și sufletească a românilor (adică pe progresiști, sorosiști, securiști, pesediști etc), deși fără dependenții de Tik-Tok și de manele, suveranismul nu ar fi fost posibil și nici nu ar fi putut asigura în plus notorietate și prestigiu acestor onești apărători ai victimelor programului național de alienare în masă. Semănătorii dezrădăcinării românilor au avut astfel o contribuție directă incontestabilă la coagularea identității suveraniste.
În al doilea rînd și după cum am sugerat deja, este vorba despre culmea atinsă de specialiștii în înrădăcinare, care, după ce observă dezastrul total în care a fost adusă majoritatea românilor din țară și străinătate (dintre comentariile patrioților de youtube, cele mai neverosimile, în sensul unei dislocări lăuntrice tragice, sunt postate de românii din străinătate), îi asigură pe acești indivizi desfigurați și depersonalizați că sunt și arată foarte bine și că reprezintă în cel mai înalt grad acest neam în tot ce are el mai sfînt și mai absolut. Dacă nici asta nu reprezintă culmea caracterului moral, atunci nu știu care alta ar putea fi!
