Cînd ai puterea absolută, precum progresiștii, sau cel puțin iluzia ei, precum suveraniștii, nu-ți mai pasă de coerența și consecvența cu tine și cu realitatea, pe care le sacrifici în mod conștient în numele binelui superior. Ceva devine bun sau rău doar în funcție de definirile și redefinirile tale. De pildă, dacă naționalismul mistic ambalat în cocktailul Molotov legionar îmi părea ieri ridicol ca proiect intelectual și inevitabil criminal ca realizare în istorie, după doar o mică doză de putere absolută astăzi pot să-l văd ca temelie și scară spre bolta neamului.
