sâmbătă, 8 noiembrie 2025

Despre viziunea revoluționară (3): scopul revoluției

 

În ciuda aparențelor, scopul oricărei revoluții nu este realizarea supraomului. Ideea supraomului exista încă din Antichitate și era întruchipată de eroul războinic, de semizeul mitologic și de liderul politic zeificat (faraonul, împăratul). Ceea ce urmărește în schimb orice revoluție, după cum au demonstrat-o Revoluția Franceză, Revoluția Rusă și revoluțiile fasciste (nazismul fiind o formă particulară de fascism), este realizarea unei societăți alcătuite doar din supraoameni. Reeducarea aplicată legionarilor în închisorile comuniste nu urmărea recuperarea unei normalități omenești elementare, pierdută prin fanatismul credinței legionare, ci recuperarea supraomului din legionar (sau, mai rar, din creștinul mărturisitor) astfel încît acesta să poată fi util construirii noii societăți comuniste, alcătuită din oameni noi, adică din supraoamenii comuniști, proiect îmbrățișat de altfel de creștinii confuzi, care-l vedeau compatibil cu intenția divină a facerii omului. De aceea, ne-am înșela grav dacă am crede că în România lupta se duce între apărătorii drepturilor omului (progresiștii) și apărătorii drepturilor supraomului (naționaliștii mistici). Omul apărat de progresiști este la rîndul lui un supraom, doar că acesta este realizat în condiții diferite de cele propuse de naționaliștii mistici, și anume prin progres, educație, civilizație și desprinderea de trecut, care nu poate fi decît sub-uman, în timp ce, dimpotrivă, pentru naționaliștii mistici, omul trebuie să se desprindă de iluzia viitorului și a istoriei și să-și regăsească natura sa supra-umană adăpostită în sînul neamului absolut.

În esență, se confruntă două mișcări revoluționare, care includ în același timp, chiar dacă în proporții diferite, progresism și tradiționalism, secularism și religiozitate și care asumă forme distincte de transcendență („și naționalismul este o sursă de transcendență”, a precizat Theodore Dalrymple la conferința susținută cu cîteva zile în urmă la București, dar observația nu a mai fost tradusă de translator, care a ratat-o foarte probabil pentru că pur și simplu i-a scăpat și nu pentru că se afla într-un mediu de naționaliști ortodocși educați, cum ar putea crede rău-voitorii) în scopul identic al salvării colective fie prin trezirea indivizilor în conștiința occidentală, fie prin trezirea lor în conștiința neamului.