În vechea ortodoxie românească erau două feluri de oameni, cei lucizi și cei treji, iar primii îi căutau pe cei din urmă, devenind tot mai treji la rîndul lor. În noua ortodoxie românească, lucrătorii trezviei au dispărut: pe locul rămas gol s-au așezat acum lucizii, semn care anunță în sine o gravă pierdere a lucidității, în timp ce locul acestora a fost ocupat de confuzi, care nu aveau un loc al lor și de aceea reprezentau nu doar o raritate, ci mai ales o anomalie în vechea ortodoxie. Avînd în vedere relația de dependență reciprocă dintre lucizi și confuzi, ne putem aștepta ca în scurt timp în noua ortodoxie românească să nu mai existe decît o singură categorie, iar anomalia să reprezinte noua normalitate.
