Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălțat slava Ta, mai presus de ceruri. Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile și boii, toate; încă și dobitoacele câmpului; Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!
Psalmul 8
Chiar dacă am presupune că vaccinarea ar fi singura soluție, chiar dacă vaccinurile anticovid ar fi într-adevăr sigure și eficiente, nici în acest caz vaccinarea nu ar trebui să fie obligatorie. Dacă ar fi obligatorie, ar trebui să admitem că nu este nici o diferență între a-i face pe oameni sănătoși cu forța și a vaccina vitele din fermă pentru a le ține sănătoase. Mai este vreo diferență atunci între societatea umană și șeptelul animalelor domestice? Putem salva viețile oamenilor cu prețul degradării lor morale, de vreme ce tratăm ființa umană ca pe orice alt animal? Pentru că exact acest lucru ne transmite o instituție a statului român: „dreptul la viață și dreptul la muncă pot fi limitate în scopul asigurării sănătății publice, a serviciilor de sănătate, a protecției vieții terților, pe vreme de pandemie. Din aceste considerente, limitările nu încalcă nici dreptul la demnitate umană.” (https://newsweek.ro/social/cncd-dreptul-la-viata-si-la-munca-pot-fi-limitate-in-pandemie-pentru-protejarea-vietii) Dar în momentul în care demnitatea umană este subordonată sănătății publice, atunci facem exact asta: limităm demnitatea umană și reducem omul la un individ care trebuie să funcționeze eficient în cadrul unui sistem determinat de producție. Dintr-o ființă cu puțin mai mică decît îngerii, cum este descris în psalmul 8, omul devine o ființă micșorată față de sine însuși și aflată pe aceași treaptă cu oile, boii și cu toate dobitoacele cîmpului.
Nu putem discuta însă limitele intervenției statului în sfera vieții personale a omului cîtă vreme ne lipsește o înțelegere clară a persoanei umane. Controversele apărute pe marginea vaccinării forțate ar fi trebuit să ne facă să ne aplecăm asupra surselor tradiționale ale înțelegerii persoanei umane. Din păcate, odată cu liderii ortodocși, majoritatea populației a cedat autorității statului dreptul și responsabilitatea asupra propriului corp.
Un creștin ar fi trebuit să știe nu doar că omul este mai presus de animal prin sufletul său, ci și că trupul omului este distinct de trupul animalului. Nici măcar partea trupească din om nu este strict animală. Omul nu este diferit de animal doar prin rațiune (și mai ales prin suflet, a cărui existență este evidentă pentru credincioși și pentru oamenii care reușesc să rămînă raționali pînă la capăt), ci și prin trupul lui. Trupul omului are, în sine, o raționalitate aparte, de neîntîlnit în întreaga lume fizică, iar faptul acesta face posibil ca trupul omului, spre deosebire de corpul animalului, să poată deveni nu doar purtător de suflet inteligibil, ci și, prin harul lui Dumnezeu și participarea sufletului, „templu al Duhului Sfînt” (1 Corinteni 6, 19; 3, 16-17; 2 Corinteni 6, 16). Deși este luat ca și corpul animalului, tot din pămînt, trupul omului este plămădit direct de Dumnezeu, spre deosebire de animal care iese gata „finalizat” din pămînt prin porunca lui Dumnezeu; dincolo de încercarea unor teologi de a-i consola pe cei afectați de moartea animalelor de companie îndrăgite, doar omul învie cu trup.
Pentru mine, este de neînțeles faptul că BOR s-a retras din această luptă pentru trupul omului (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/10/ortodoxia-inlumita.html), lăsîndu-i pe experții seculari stăpîni pe partea materială a creației lui Dumnezeu. Nu este vorba despre faptul că ierarhia ortodoxă ar trebui să se împotrivească direct unor legi care să asigure vaccinarea totală a populației în următorii doi ani („obiectivul de acoperire vaccinală de 70% pentru populația generală cu vârstă mai mare sau egală de 12 ani, iar pentru anul 2023, acesta fiind cel de-al doilea obiectiv specific, vorbim de acoperire vaccinală de 90% în populația generală eligibilă cu vârsta mai mare de 12 ani” https://www.agerpres.ro/sanatate/2021/11/09/video-baciu-strategia-de-vaccinare-anti-covid-obiectiv-imunizare-90-a-populatiei-generale-eligibile-in-2023--811322), cu toate că ar trebui poate să intervină, mai ales în perspectiva foarte probabilă a condiționării participării la slujbe de certificatul verde. Să fie lașitatea mai puternică decît instinctul de supraviețuire?
Dincolo de restricțiile drastice care urmează (iar cu sau fără vaccin, se pare că pandemia nu are voie să dispară mai devreme de 2023), problema este că vaccinul, oricît de eficient ar fi împotriva Covid-19, este necesar mai ales implementării urmăririi digitale totale a populației, un proiect aplicat deja în Australia (https://www.bitchute.com/video/Uy60Yqvyu7fd/). Ca să ne dăm seama cît de gravă este situația în care ne aflăm, este suficient să ne gîndim la faptul că este nevoie să le explicăm celor mai mulți oameni de lîngă noi că nu este în regulă să fie urmăriți, că acest lucru nu poate fi spre binele lor și că omul este mai presus de animal inclusiv prin trupul lui.
Suntem în situația de a le cere ierarhilor și teologilor ortodocși să privească din nou cerurile și să ne spună ce este omul.
