Cumpana. O viziune ortodoxa: Kamikaze

joi, 11 noiembrie 2021

Kamikaze

Întrebuințarea temei războiului în lupta anticovid (întreținută prin formule ca „eroii din linia întîi”, „lupta cu boala” etc), ar trebui să ne facă mai atenți asupra strategiei întrebuințate. Deși are un trecut eroic, istoria românilor nu a valorificat din cîte știu eu acțiunile sincigașe. Dar atunci cînd singura ta armă împotriva adversarului riscă să-ți afecteze proprii soldați, ar trebui cel puțin să le spui soldaților că rolul lor este mai degrabă cel al unui kamikaze.

Oricine este forțat să lupte cu o armă care poate fi autodistructivă, în timp ce i se refuză nu doar posibilitatea de a lupta cu alte arme existente, ci și dreptul de refuza purtarea armei din motive de conștiință (subiectul filmului Hacksaw Ridge , invocat de John Anderson într-un dialog deosebit de interesat cu Jordan Peterson exact în contextul măsurilor anticovid luate de guvernul australian https://www.youtube.com/watch?v=NoRFaiqiQGo) este transformat într-un kamikaze. Unii dintre ei, entuziaștii care s-au vaccinat nu atît pentru a se proteja de boală, ci mai degrabă dintr-o datorie de onoare față de știință și față de lumea educată, și-au asumat acest risc, la fel ca voluntarii japonezi de la sfîrșitul războiului: „«Mulți dintre piloții kamikaze considerau că moartea lor va plăti datoria pe care o aveau și va demonstra dragostea și atașamentul lor față de familii, prieteni și împărat.» Astfel, entuziaștii erau piloți cu un antrenament minim, pregătiți să ia parte la misiunile sinucigașe iar când decolările lor erau amânate sau abandonate, piloții deveneau profund deprimați. Mulți dintre cei selectați pentru misiuni de coliziune au fost descriși ca fiind extraordinar de fericiți în perioada de dinaintea decolării finale” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Kamikaze)

Toți ceilalți, mai puțin entuziaști, urmează să descopere rolul care le-a fost atribuit de geniul militar al superiorilor. Întrebarea este ce va întîmpla cînd armata va descoperi că a fost trimisă de propriul guvern să se proiecteze în inamic, deși exista posibilitatea unui război de tranșee?

Moto

„Singura problemă a Părintelui Nicolae Steinhardt era aceea de a cîntări cît anume din ceea ce primise prin botez trebuia convertit într-o atitudine civică de protest fată de imoralitatea, de şmechereala şi de laşitatea ce abundau în jurul nostru. Colindam împreună pădurile Clujului, încercînd să întocmim liste de potenţiali protestatari. Nu ajungeam niciodată la mai mult de cîteva zeci de persoane fiabile, cu care, spunea el, nu puteam face mare lucru. Era nevoie de sute, de mii. Puteam, eventual, să ne salvăm sufletele, dar nu puteam să schimbăm cu adevărat situaţia politică. Era foarte preocupat şi trist pentru asta.”

Virgil Ciomoş („Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii” Convorbiri literare, nr. 11, 2009,

http://convorbiri-literare.dntis.ro/CIOMOSnov9.html)

„Dacă înţelegem bine textul eshatologic al Sfintei Scripturi, urmează că încrederea şi curajul vor defini pe deplin natura celei din urmă epoci. Cultura „creştină” înconjurătoare şi tradiţiile susţinute de ea îşi vor pierde influenţa. Această pierdere va ţine de primejdia generată de scandal, primejdie despre care s-a spus: „îi va amăgi, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24).

Solitudinea în credinţă va fi teribilă. Dragostea va dispărea de la faţa lumii (Matei 23, 12), dar cu atît mai preţioasă va fi această dragoste cînd va izvorî dinspre un om solitar către un altul, fapt ce va implica un curaj al inimii zămislit din urgenţa iubirii lui Dumnezeu aşa cum a fost ea arătată în Hristos. […] Dacă vorbim aici despre apropierea Sfîrşitului, nu înţelegem apropiere în sensul timpului, ci în sensul în care ea ţine de esenţa Sfîrşitului, căci în esenţă existenţa omului se apropie acum de o decizie absolută. Efectiv fiecare consecinţă a acestei decizii poartă cu sine cea mai mare potenţialitate şi cea mai teribilă primejdie.”

Romano Guardini, The End of the Modern World, ISI Books, 1998, pp. 108-109 (volumul cuprinde o serie de prelegeri susţinute de Guardini între anii 1947-1949).