În luna mai a acestui an, Biblioteca Națională se alătura „efortului general de a stopa răspândirea infecției cu Covid-19, în speranța unei întoarceri, cât mai rapide, la normalitate.” (https://www.bibnat.ro/Maraton-de-vaccinare-la-Biblioteca-Na%C8%9Bionala-a-Romaniei-n996-ro.htm , subl. mea, G.F.). Nu știu dacă exemplul recent al țărilor care au eșuat în încercarea de a stopa răspîndirea infectării în ciuda ratei mari de vaccinare e de natură să mai susțină un asemenea optimism (Olanda a înregistrat cu o săptămînă în urmă 10.000 de cazuri de infectări într-o singură zi https://www.news18.com/news/world/europe-struggles-with-sharp-rise-in-covid-19-infections-despite-vaccines-4410266.html, , în ciuda faptului că are o populație de peste 12 ani „fully vaccinated” în proporție de 82% https://www.rivm.nl/en/covid-19-vaccination/figures-vaccination-programme) și nici în ce măsură a fost abordată această problemă în cadrul recentului „maraton al informării” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/medici-si-cercetatori-participa-azi-la-maratonul-informarii-despre-vaccinare-la-biblioteca-nationala-evenimentul-transmis-online-1726541). Important este că Biblioteca Națională rămîne unul dintre locurile unde oamenii se pot proteja în același timp de ignoranță prin lectură și de boală, sau cel puțin de efectele bolii, prin vaccinare. Iar dacă este adevărat că numai proștii nu se vaccinează, atunci aspiranții la imunizare nici măcar nu trebuie să mai facă efortul să mai urce la sala de lectură, întrucît simpla vaccinare reprezintă deja, ca să parafrazez titlul unei cărți îndrăgite în lumea ortodoxă, dovada bunei educații (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/conferinta-si-lansare-de-carte-la-catedrala-arhiepiscopala-din-buzau-148684.html , la https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/cultura/dupa-douazeci-de-ani-147884.html sau la https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/averea-bunei-educatii-un-pasaport-spre-o-viata-mai-buna-147959.html ).
Avînd în vedere că majoritatea cultelor creștine din România nu au înțeles nici pînă acum să-și pună spațiul de închinare și mai ales autoritatea la dispoziția campaniei de vaccinare, statului îi mai rămîn școlile ca pîrghie instituțională masivă în favoarea vaccinării. Într-adevăr, în ciuda observațiilor unanime ale experților din toată lumea, care se opun vaccinării copiilor, statul nu renunță la ideea de a-i vaccina pe copii. Avînd în vedere neatenția sau iresponsabilitatea majorității părinților din România, nu ar trebui să ne surprindă dacă școlile vor fi transformate rapid în centre de testare și ulterior de vaccinare. De altfel, pentru acest lucru am fost pregătiți constant prin fiecare declarație a ministrului Educației care ne anunța, cabotin, de faptul că „nu crede că se va ajunge la vaccinarea obligatorie (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/09/a-citi-printre-rinduri-cu-voce-tare-ii.html). Așa că, după Biblioteca Națională, a venit rîndul școlilor să devină centre de cultură. De cultură virusologică.
Să reținem exprimarea de tip Zucht und Ordnung (https://www.amazon.com/Zucht-Ordnung-Grundlagen-einer-nationalsozialistischen/dp/B000X7TM7C) cu care sunt descrise măsurile luate împotriva specimenului descoperit pozitiv: „elevul va fi izolat în cabinetul medical sau în spațiul special desemnat și organizat, unde va fi monitorizat de către un cadrul medical sau persoanele special desemnate” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/ministerul-sanatatii-testarea-elevilor-se-va-realiza-in-clasa-in-prima-si-a-patra-zi-a-saptamanii-1734243) După care elevul va fi testat RT-PCR prin exsudat nazofaringian și faringian.
De ce nu pot fi testați copiii acasă, de părinți, în condiții de siguranță pentru copii și pentru cadrele didactice, astfel încît procesul de învățare să nu aibă de suferit, iar copiii să nu fie traumatizați prin aplicarea unor proceduri invazive de către „persoane special desemnate”? Pentru ca nimeni, nicăieri să nu se simtă în siguranță, pentru ca nici o activitate să nu se poată desfășura normal dacă nu a fost autorizată tehnico-științific în prealabil.
De ce să fie copiii traumatizați, oare chiar nu am putea găsi alte soluții? Am putea, desigur. Dar ei nu sunt traumatizați pentru că nu ar exista alte soluții. Sunt terorizați pentru că este necesar să fie terorizați! Altfel, fără întreținerea constantă a sentimentului de teamă și nesiguranță, ce om normal și-ar putea dori o nouă normalitate?
