La sfîrșitul acestei luni, mai precis pe 30 decembrie, se împlinesc 75 de ani de cînd România este stăpînită de puteri străine. România nu și-a mai revenit după lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Acesta este lucrul la care ar trebui să ne gîndim atunci cînd îi pomenim pe cei uciși în decembrie 1989; la asta ar trebui să ne gîndim atunci cînd contemplăm nu doar dezastrul din timpul comunismului, ci și dezastrul care a urmat căderii comunismului.
La ultimele alegeri, dreapta (liberalii și useriștii) s-a identificat cu integritatea și prosperitatea. După ultima guvernare liberală, românii au ajuns la nivelul sărăciei și disperării din primii ani ai ocupației sovietice.
De 75 ani de ani românii sunt jefuiți, mințiți, disprețuiți, uciși: victimele produse de gestionarea criminală a pandemiei au depășit numărul deținuților politici uciși la Canal. Iar în toți acești 75 de ani, românii nu au fost niciodată mai mințiți, mai terorizați și mai jefuiți ca în ultimii trei ani.
