Contrar aparențelor, promovarea publică cu doi ani în urmă a programului Marii Resetări (https://www.weforum.org/focus/the-great-reset) nu urmărea să pregătească omenirea pentru ce avea să urmeze. Asta pentru că Marea Resetare nu a început în 2020. Recunoașterea publică a programului a urmărit doar să-i dea un nume noii ordini mondiale. În fapt, programul a fost inițiat cu multă vreme în urmă, mai precis odată cu „revoluțiile” anticomuniste de la sfîrșitul anilor ’80 ai secolului trecut. România a fost și de această dată o țară experimentală, așa cum a fost și în cazul Experimentului Pitești. O dovedește faptul că este condusă și aleasă în parte de foștii securiști sau de copiii lor, în parte de deținuții care au absolvit cu succes programul de reeducare.
Ceea ce indivizii care au rezistat programului au înțeles deja, este că
Marea Resetare nu este un proiect economic. Este un proiect politic în sens
larg, în sensul schimbării contextului tradițional al deciziei („changing
the traditional context for decision-making” https://www.weforum.org/great-reset/).
Marea Resetare este despre „schimbările necesare
pentru a crea o lume mai incluzivă, mai elastică și mai sustenabilă” (https://www.amazon.com/COVID-19-Great-Reset-Klaus-Schwab/dp/2940631123). Marea Resetare este bio, adică transumanistă.
Marea resetare nu este mare pentru că este mare, adică globală. Marea resetare este mare pentru că este profundă. Ceea ce este resetat este omul, fapt confirmat zilnic. Pentru indivizii care au reușit să se sustragă programului, înțelegerea acestui fapt le oferă posibilitatea de a se desprinde din horă pentru a se retrage în doină. Cu excepția maestrului Grigore Leșe, care va continua să horească din grumaz în marea horă globală.
Cum recunoști un om resetat? Prin faptul că-ți va propune hora în locul doinei.
