Poate că nu toată lumea știe că plapuma reprezintă un serios factor de risc. În orice caz, pînă să cumpăr o plapumă de la un magazin Jysk, mă număram printre naivii care ignorau pericolul grav ascuns într-o plapumă. Chiar astăzi am aflat în ce anume constă pericolul la care mă expuneam și, în inconștiența mea, riscam să-i expun și pe alții, încercînd să schimb plapuma cumpărată ieri cu o alta.
Crezusem că era suficient să cumpăr o plapumă cu pene de rață ca să am o plapumă bună. În grabă, nu apucasem să-i număr penele. De-abia cînd am ajuns acasă mi-am dat seama că nu erau suficiente pentru a face diferența dintre o plapumă și o pătură. Am revenit așadar la magazin în speranța că voi putea schimba plapuma cumpărată cu ceva care să ofere o acoperire în realitate noțiunii de plapumă.
Din păcate, după cum mi-au explicat pe rînd angajatul de la casă, colegul lui, șeful de tură și șeful regional, plapuma este considerată un articol intim, precum articolele de lenjerie. Degeaba am încercat să le arăt că nu făcusem treaba mare în ea, ci poate doar, cel mult, treaba mică. Oamenii au rămas fermi. Respect, Jysk!
Acum am înțeles de ce toată lumea care se duce în vizită la rude ori se cazează la o pensiune ori la un hotel pleacă cu plapuma în spate. E de înțeles: nimeni nu vrea să se învelească cu plapuma cu care s-au învelit alții. Riscul este considerabil și cît se poate de real: dacă nimerești peste o plapumă care nu se lungește cît tine? Dacă dai peste o plapumă nevaccinată sau conspiraționistă?
