„Omul de astăzi” este o convenție terminologică: în realitate, omul de astăzi nu există așa cum ziua de astăzi nu există decît în relația ei cu ziua de ieri.
Omul de astăzi este o mască. Din acest motiv, este imposibil să deosebești oamenii de astăzi între ei.
Omul de astăzi refuză istoria, iar permanența îl îngrozește. Își caută sensul doar în lipsa acestuia. Pretinzînd că a desprins ziua de astăzi de ziua de ieri și pe sine de trecut, omul de astăzi nu face decît să se desprindă din realitatea lumii întemeiată pe unitatea timpului și a locului.
Omul de astăzi trăiește într-un astăzi care nu există. Omul de astăzi nu vine de undeva, așa cum un astăzi desprins de ieri nu vine de undeva.
Orice lucru este bun și adevărat pentru omul de astăzi cu o condiție: să fie un lucru de astăzi, adică un lucru care nu există.
Pentru că vine de nicăieri, omul de astăzi este primul om din istoria omului care nu are nimic de pierdut sau de cîștigat. Dar un om care nu mai are nimic de pierdut sau de cîștigat este mai puțin decît un lucru. Sigur, omul de astăzi păstrează în sine capacitatea de a se descoperi pe sine ca om de undeva, însă acesta este un lucru care-l îngrozește pe omul de astăzi: teama lui cea mai mare este că ar putea fi confundat cu un om de dinainte.
Omul de dinainte seamănă cu toți oamenii de dinainte. Omul de astăzi seamănă doar cu omul de astăzi.
Oamenii de dinainte aveau conștiința că fac parte din lume, iar acest lucru îi făcea recunoscători și responsabili față de lume. Oamenii de astăzi au conștiința că lumea face parte din ei din simplul motiv că nici unul dintre ei nu știe pe ce lume se află.
„Ce-a fost odată” era un lucru de actualitate pentru omul dinainte. Omul de astăzi nu-și mai pierde timpul cu trecutul. Omul de astăzi se ocupă numai de lucrurile esențiale: cum să pară inteligent, amuzant, informat, interesant, actual.
Și credincios: liderii ortodocși de astăzi sunt dedicați producerii unor credincioși ortodocși bine ancorați în nimic.
Omul de astăzi nu este cel din urmă. Omul din urmă, la fel ca omul de dinainte, există doar în lume. Însă omul de astăzi nu este urmarea omului de ieri. Omul de astăzi nu există decît astăzi, nu urmează nimănui și nu este urmat de nimeni.
Pentru omul de astăzi nici măcar astăzi nu există. Astăzi există doar pentru omul de dinainte. Astăzi există în continuitatea lui ieri, pe care omul de astăzi îl refuză.
Pentru omul de astăzi nu există decît nimicul.
