Finalul lamentabil al ultimului episod din telenovela Schengen ar fi trebuit să ne facă să înțelegem realitatea: nu doar că vrem să participăm la o civilizație care nu ne vrea, ci vrem să fim recunoscuți ca membri ai unei ordini geopolitice care ne-a deposedat de participarea la propria noastră cultură. Românii care nu-și doresc decît să plece din țară sau care cel puțin își încurajează copiii să o facă sunt indignați că Vestul nu le oferă condițiile de a pleca mai repede și mai simplu, fără formalități vamale. Vrem să boicotăm produsele și serviciile unui sistem colonial care ne stoarce toate resursele naturale și care ne interzice dreptul de a ne valorifica propriile bogății naționale. Anunțăm că refuzăm totul de la cei care au deja totul, începînd cu noi înșine; nu vedem că vrem să-i interzicem pe cei care ne-au interzis și că ne este interzis să ne gîndim prin raportare la noi înșine. Însăși intenția boicotării străinilor demonstrează cît suntem de înstrăinați și cît de greu ne este să ne descoperim pe noi înșine: ne doare că n-am fost primiți ca străini cu drepturi egale cu ceilalți străini.
