Alexandru Racu a postat un text excelent despre șantajul (i)moral care se ascunde în spatele ultimatului clarității morale cerut de apologeții necondiționați ai intervenționismului american în războiul din Ucraina (https://alexandruracu.wordpress.com/2022/11/30/claritatea-morala-in-vreme-de-razboi/). Pentru a fi justificată, o astfel de solicitare ar trebui să clarifice o serie întreagă de aspecte legale, morale și politice, subliniază Alexandru în articolul său; refuzul unei astfel de clarificări prealabile demonstrează însă că motivația clarificatorilor este, după cum arată Alexandru, „narcisistă și oportunistă”. De fapt, argumentarea susținătorilor impecabilității Vestului nu face decît să împiedice o clarificare veritabilă a situației din Ucraina, întreținînd o neclaritate mintală prealabilă. În acest scop, ei păstrează o perspectivă anacronică, proiectînd asupra acestui nou conflict și context geopolitic retorica depășită a Războiului Rece.
Claritatea morală este cerută în
virtutea unei evidențe deloc clară, legată de ideea larg răspîndită a unei Rusii care a reluat proiectul
expansionist al imperialismului țarist și sovietic. Rusia nu este „răul” pentru
că a atacat Ucraina, ci pentru că este „răul” a atacat Ucraina și va continua
să atace neprovocată țările din jurul ei din simplul motiv că este răul, adică
nedemocratică, neliberală, totalitară etc. Prin urmare, Rusia va continua să fie răul cîtă
vreme va fi condusă de un regim neagreat de imperiul binelui, care nu poate fi
reprezentat decît de ordinea euroatlantică în afara căreia nu pot exista decît forme primitive, barbare și obligatoriu criminale de organizare socială și politică. Ce nu e clar aici?
