Trăsătura esențială, definitorie a persoanei este prezența. Persoana iubește, se jertfește, se deschide în virtutea prezenței care-i este proprie.
Pentru că este prezentă, persoana nu poate fi afectată de absența proprie morții. Fiind prezentă, persoana poate să moară numai dacă acceptă să moară. Atunci cînd acceptă să moară, persoana își anunță puterea asupra morții, aducînd în miezul absenței absolute puterea prezenței absolute. În sens creștin, prezența mai este numită și înviere.
