Un lucru, o lume, o ființă sunt salvate atunci cînd le este redată integritatea, sănătatea, viața și, mai ales, adevărul. Ele sunt salvate pentru că sunt valoroase, pentru că integritatea și viața noastră depind de integritatea și unicitatea lor, fiind cu toții cuprinși într-un adevăr comun. Un lucru nevaloros nu va fi salvat pentru că el nu înseamnă nimic, putînd fi înlocuit cu un altul la fel. Un lucru nevaloros nu este salvat, ci poate doar recuperat, reparat, dar chiar și în acest caz este ceva valoros în el, un adevăr care ține de calitatea materialului sau de îndemînarea meșterului care l-a făcut. Un lucru nevaloros, de duzină, este unul lipsit de adevăr, adică fie atunci cînd este doar o imitație ieftină, fie atunci cînd servește unei minciuni și unei falsificări a adevărului. Din cîte se pare, ortodoxia românească actuală reușește performanța de a se încadra în ambele categorii în același timp. Evident, un lucru mincinos ori devenit instrument al minciunii nu doar că nu merită să fie salvat, dar nici nu poate să fie salvat.
Există însă lucruri care, deși trebuie să fie salvate, nu pot fi salvate pentru că salvatorii lor nu sunt interesați de salvarea lor. În ciuda programelor și promisiunilor, nici legionarii, nici comuniștii nu puteau salva România pentru că nici unii, nici ceilalți nu erau interesați de adevărul ei, ci de adevărul lor. În realitate, legionarii și comuniștii nu au urmărit nici o clipă să salveze România, ci s-o transforme într-o Românie legionară, respectiv într-una comunistă.
România nu duce nici astăzi lipsă de salvatori. Judecînd după numărul, calitatea și mai ales graba lor, este limpede că România va rămîne acoperită încă multă vreme de întunericul minciunii, dar cel puțin putem fi împăcați cu gîndul că nu vor fi în stare să o transforme într-un lucru nevaloros, într-o minciună sau într-un instrument al minciunii.
În esență, lucrurile care pot fi salvate nu pot fi falsificate. Pot fi doar imitate, iar imitația confundată ulterior cu lucrul adevărat pe care urmărește să-l înlocuiască.
