În contextul anunțatei canonizări a unor „mărturisitori şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025” (https://basilica.ro/sfantul-sinod-primele-decizii-din-2021/), printre care se numără și părintele Dumitru Stăniloae (https://basilica.ro/canonizari-2025-ps-varlaam-ofera-trei-nume/), semnalarea pericolului reprezentat de încercarea frauduloasă de canonizare a Mișcării Legionare (ML) este urgentă și obligatorie. O astfel de intervenție utilă o constituie articolul dlui Ionuț Biliuță, „«Sfinții închisorilor» – Legionarism religios în post-comunismul românesc”, publicat inițial în 2021 (https://www.cambridge.org/core/journals/contemporary-european-history/article/abs/constructing-fascist-hagiographies-the-genealogy-of-the-prison-saints-movement-in-contemporary-romania/438539BC7B11180AD2DC70E379275723) și preluat recent de revista Convergențe (https://convergente.ro/sfintii-inchisorilor-legionarism-religios-in-post-comunismul-romanesc/).
Dar în timp ce principala îngrijorare manifestată în articolul dlui Biliuță pare să fie constituită de amenințarea directă la adresa societății civile și a ordinii democrației liberale, efortul de a descrie caracterul ireconciliabil dintre doctrina fascistă a ML și învățătura creștină ar trebui să urmărească în egală măsură precizarea diferenței dintre ortodoxie și liberalism. Incompatibilitatea dintre legionarism și ortodoxie nu ar trebui să fie denunțată în numele unei presupuse compatibilități între ortodoxie și liberalism. Ortodoxia nu ar trebui să condamne ML în primul rînd pentru că este iliberală, antisemită și totalitară, ci pentru că este anticreștină sau cel puțin necreștină și, din acest motiv ajunge inevitabil să constituie o amenințare pentru om în general, nu doar pentru anumite grupuri etnice (evreii) ori profesionale (bancherii). Din perspectivă ortodoxă, orice ideologie reprezintă un mod de a-l respinge pe Dumnezeu prin înlocuirea Lui cu un proiect omenesc care începe și cu siguranță sfîrșește prin a deveni antiuman.
Lumea modernă este plină de oameni noi, mai precis de variante seculare (precum în liberalism), mistice (în legionarism sau în gnosticismul din mediul ortodox actual), mitologice (nazism) ale omului nou, care se opun în moduri diferite omului nou în Hristos al creștinismului. Începe să se vadă cît de scump plătește ortodoxia jocul iresponsabil prin care ierarhia ortodoxă a întreținut iluziile legionare, fiind tot mai direct somată să denunțe omul nou al legionarismului în numele democrației și al omului nou liberal. Departe de a fi descurajată în întreaga perioadă post-comunistă, presiunea mediului legionaroid din ortodoxia românească a fost mai degrabă încurajată de ierarhi specializați în recuperarea unui tip de atitudine militantă cultivată de ethosul legionar (https://doxologia.ro/video-19-ani-temnitele-comuniste, https://doxologia.ro/video-interviu-cu-marin-raduca-frica-trebuie-invinsa-prin-viata-hristos, https://lumeacredintei.com/reviste/lumea-credintei/lumea-credintei-nr-11-160-noiembrie-2016/nu-ma-lasa-doamne-sa-cad-din-bratele-tale-de-vorba-cu-doamna-aspazia-otel-petrescu/. Am comentat în repetate rînduri complicitatea explicită sau tacită a liderilor ortodocși cu fenomenul legionar deghizat în mărturisire ortodoxă anticomunistă; vezi, de pildă la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/functionalismul-implacabil-citeva.html sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/01/despre-bula-ce-este-cum-se-intra-intr-o.html).
Cred totuși că această fraudă teologică este posibilă nu în primul rînd din cauza „amneziei anti-comuniste” propusă de dl Biliuță ca una dintre explicațiile principale pentru răspîndirea fenomenului legionar de după 1990 pînă astăzi, ci mai degrabă din cauza unei amnezii creștine în legătură cu înțelegerea creștină a naturii omului, a istoriei, a societății și, mai ales, a mîntuirii însăși. Doar niște credincioși care au pierdut înțelegerea creștină a jertfei lui Hristos pot identifica suferința legionară cu martiriul creștin. Evident, o viziune liberală asupra mîntuirii omului nu poate decît să sporească confuzia credincioșilor și, eventual, să facă interpretarea legionară a creștinismului mai „creștină”, mai convingătoare.
De altfel, spiritul de jertfă și conștiința datoriei nu sunt invenții legionare, ci trăsături creștine esențiale ale poporului român, deturnate prin parazitare și valorificare politică de Mișcarea Legionară, care s-a folosit de calitățile poporului român pentru a construi un alt tip uman, subordonat ideologiei și statului legionar (după cum a observat cu luciditate Mircea Platon la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-primavara-aburi-si.html și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-gogosica-sefului-de-cuib.html.) În acest sens, e de presupus că sarcina principală a Frățiilor de Cruce urmărea mai puțin „îndoctrinarea în spiritul de jertfă și sacrificiu pentru țară”, acuzată de dl Biliuță și mai degrabă identificarea acestui spirit în vederea folosirii lui în edificarea omului nou legionar.
Doar o ierarhie ortodoxă incapabilă să recunoască și să reprezinte omul nou în Hristos, fiind înstrăinată de tradiția ortodoxă, de cultura populară și națională și lipsită de identitatea spirituală este capabilă să recomande credincioșilor diverse modele de om nou care în realitate nu mai sunt nici noi și nu au fost niciodată cu adevărat umane. Ceea ce amenință grav Biserica Ortodoxă Română din zilele noastre nu este atît „amnezia anti-comunistă”, cît amnezia creștină care nu poate avea decît efecte anti-creștine.
