Ortodoxia iconoclastă este ortodoxia care refuză să scoată la lumină adevăratul chip al omului. Nu doar că evită, dar acoperă acest chip cu un strat gros de zugrăveală peste care apoi se poate picta un fals chip al omului.
Toate
ideologiile și religiile propun transformarea omului (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/08/falsificarea-ortodoxiei-romanesti.html
și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/08/strimbarea-dreptei-credinte.html)
iar omul primește această propunere pentru că-și dorește să fie transformat.
Nevoia vitală de a fi, care în lumea animală se manifestă prin împlinirea
instinctelor de reproducere și supraviețuire, în om se manifestă ca nevoie de a
fi mai mult, de a fi mai profund, mai deplin. Dar pentru că unii nu știu cum
arată adevăratul chip al omului, iar alții știu, dar îl urăsc, transformarea
omului (prin diverse ideologii, prin umanism, prin alte religii și credințe) duce întotdeauna fie la mutilarea lui grotescă, fie la sărăcirea lui dureroasă. Doar Biserica știe și
iubește adevăratul chip al omului, redînd omului asemănarea cu chipul lui pe
măsură ce Biserica este unită cu Hristos, Capul ei. Tocmai pentru că liderii ortodocși și teologia ortodoxă din România au refuzat să valorifice consecințele antropologiei ortodoxe, această antropologie poate fi astăzi folosită împotriva ei însăși, putînd fi folosită pentru justificarea unui tot mai vizibil gen de transumanism pretins ortodox.
Actuala ierarhie ortodoxă din România și o parte însemnată a clerului împiedică însă această restaurare a adevăratului chip al omului, falsificînd „înnoirea minții” (Romani 12, 2) pe care o transformă într-un exercițiu intelectual. Pervertirea spiritualității ortodoxe ca viață în Duhul Sfînt se realizează în BOR prin deturnarea scopurilor și mijloacelor vieții duhovnicești (lucrarea harului, sensul și natura puterilor sufletești și a constituției omului în general) astfel încît credinciosul să devină incapabil să recunoască adevărul chiar dacă l-ar întîlni. Astfel, nevoia credinciosului de a fi transformat este împlinită fie printr-o transformare închipuită care-l face să trăiască ca și cum ar fi înviat și să-și imagineze că întunericul în care se află este lumina cea adevărată, fie prin transformările reale, dar otrăvitoare, realizate de modelele acestei lumi aduse în BOR de lideri ortodocși năuci sau de-a dreptul înșelători.
