Individul este la fel de supus societății și în comunism, și în capitalism. Dar în capitalism iluzia libertății este credibilă pentru că individului îi este lăsată alegerea între milioane de lucruri neesențiale. În capitalism, alegerea este respectată și individul este considerat esențial doar cîtă vreme alege între lucruri neesențiale. În clipa în care vrea să aleagă între esențial și neesențial, individul devine neesențial, iar viața lui începe să se complice.
În România, convertirea la capitalism s-a făcut în numele decomunizării. Neesențialul a devenit esențial, iar esențialul a început să conteze doar în măsura în care a căpătat valoare de piață, devenind astfel neesențial. Sufletul a devenit esențial doar ca bun de consum.
Îndrăcirea sistematică a populației prin convertirea la noua religie nu putea fi realizată fără sprijinul liderilor ortodocși, care au alungat din casa sufletului nostru demonii vechi doar pentru a-i putea primi pe cei noi (Matei 12, 43-45).
