În ciuda celor afirmate de rău-voitori, BOR este o Biserică mărturisitoare, adică martirică. Poate că niciodată nu a fost mai martirică decît în ultimii douăzeci de ani, cînd a mărturisit ortodoxia lui Liviu Dragnea (https://www.agerpres.ro/cultura/2014/10/12/valcea-liviu-dragnea-a-primit-ordinul-sfintii-martiri-brancoveni-din-partea-patriarhului-daniel-15-59-35), a lui Traian Băsescu (https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/1971043), a lui Andrei Pleșu (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/andrei-plesu-a-primit-crucea-saguniana-86909.html), a lui Corneliu Vadim Tudor („Om credincios şi erudit” https://basilica.ro/mesaj-de-condoleante-adresat-familiei-domnului-corneliu-vadim-tudor/) și, în general, a elitei gnostice sau umaniste (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/credinta-in-dumnezeu-si-intelectualitatea-173234.html). Din acest nor de mărturii (Evrei 12, 1) nu putea lipsi nici aprecierea pentru ortodoxia unui apologet al Mișcării Legionare (https://basilica.ro/patriarhia-romana-transmite-condoleante-la-moartea-lui-razvan-codrescu-apologet-si-elegant-marturisitor-al-spiritualitatii-ortodoxe/).
Trăim în cele mai minunate timpuri din istorie, cînd suntem conduși de o clasă politică care semnează orice, de o ierarhie ortodoxă care mărturisește orice și de o elită intelectuală ortodoxă pentru care realitatea poate fi orice. Prin jertfa martirică a ierarhiei ortodoxe, am ajuns să trăim în ordinea lui „orice” (descrisă recent de Peter Kreeft în minciunile cinci, nouă și zece, minciuni întemeiate pe premisa „ce-o fi, nu contează”; vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/07/peter-kreeft-zece-minciuni-ale-culturii.html) nu doar în lume, ci și în Biserică.
