Și raiul, și iadul sunt dincolo de marea acestei vieți. De aceea, pentru a o putea traversa nu doar în siguranță, ci mai ales dincolo de ea, este esențial să știm cine este Stăpînul mării pentru a-L recunoaște ca Domn și Dumnezeu.
Marea acestei vieți are un țărm, dar acesta nu este la marginea acestei vieți, ci la începutul vieții celeilalte. Iadul este în afara începutului. Iadul este ratarea începutului. Tocmai această ratare face ca învierea celor osîndiți să nu fie propriu-zis o înviere. Ei înviază tot în această viață. Chinul iadului este cel al unei vieți limitate devenită nelimitată. Viața din iad este o viață care sfîrșește în permanență fără a începe vreodată.
Învierea nu se poate realiza decît în Hristos, ca viață în Hristos și ca viață a lui Hristos. Învierea nu se poate realiza decît în Stăpînul mării. Dacă stăpînul vieții noastre nu este Hristos, nu vom putea trece dincolo de marea acestei vieți. Nu vom putea decît să ne afundăm veșnic în adîncurile ei.
